Un studiu recent realizat de cercetători de la Universitatea Oxford arată că producția de ouă ecologice din ferme unde gainile cresc în aer liber generează emisii de gaze cu efect de seră de două ori mai mari decât sistemele intensive cu găini crescute în baterii. Potrivit cercetării publicate în Royal Society Open Science, o trecere completă a Marii Britanii la producția ecologică în aer liber ar ridica emisiile la 2,31 milioane de tone de CO2 echivalent, comparativ cu doar 1,18 milioane de tone în cazul utilizării exclusive a cuștilor scrie The Guardian.
Potrivit unui studiu de la Universitatea Oxford, trecerea întregii producții de ouă din Marea Britanie la un model ecologic, în aer liber (free-range), ar genera emisii de gaze cu efect de seră echivalente cu 2.316.000 de tone de dioxid de carbon, în timp ce o producție realizată exclusiv în sistem de baterii (cuști) ar emite 1.184.000 tone de dioxid de carbon.
Acest lucru se explică prin faptul că sistemele ecologice în aer liber necesită mai multe găini pentru aceeași cantitate de ouă produsă, întrucât păsările crescute în cuști au o eficiență mai ridicată.
De asemenea, producția ecologică în aer liber a obținut cele mai slabe punctaje în ceea ce privește potențialul de eutrofizare a apei, acidifiere și ocupare a terenurilor. Mortalitatea în rândul găinilor a fost, de asemenea, cea mai ridicată în fermele ecologice în aer liber, au precizat cercetătorii.
Cu toate acestea, studiul a folosit date din perioada 2009–2010, un aspect pe care cercetătorii l-au recunoscut drept o limitare, deoarece nu surprinde evoluțiile recente din producția de ouă. De asemenea, cercetarea nu a luat în calcul alte impacturi asupra mediului, cum ar fi utilizarea pesticidelor sau biodiversitatea.
Găinile ouătoare reprezintă cel mai mare grup de animale ținute în cuști la nivel global, iar consumul mondial de ouă este în creștere, ceea ce face ca bunăstarea lor să fie un factor important, a declarat dr. Harriet Bartlett, unul dintre autorii studiului.
„Aș spune că este, poate, un mic punct orb atunci când vorbim despre sustenabilitate”, a adăugat ea. „Carnea și lactatele primesc mai multă atenție când vine vorba de sustenabilitatea mediului, în timp ce producția de ouă nu a fost la fel de intens studiată.”
Dr. Bartlett este cercetător principal la Smith School of Enterprise and the Environment din cadrul Universității Oxford și a studiat anterior metodele de creștere intensivă a animalelor.
Cel mai recent studiu, publicat în Royal Society Open Science, a implicat analizarea datelor din fermele avicole din Marea Britanie de către Bartlett și colegii ei, pentru a calcula impactul asupra mediului, cum ar fi emisiile de gaze cu efect de seră, utilizarea terenurilor și tipurile de poluare. De asemenea, aceștia au analizat indicatori de bunăstare, precum mortalitatea și numărul de găini necesare pentru a produce o anumită cantitate de ouă.
„Apoi am realizat o modelare pentru a determina aceste rezultate privind mediul și bunăstarea animalelor”, a spus ea.
„Am descoperit un compromis important”, a adăugat Bartlett. „Tipurile de ferme considerate în general mai bune pentru bunăstarea animalelor, cum sunt cele ecologice și cele în aer liber, pot necesita de fapt mai multe păsări pentru a produce aceeași cantitate de ouă, deoarece sunt mai puțin eficiente și pot avea un impact mai mare asupra mediului.”
Cu toate acestea, Bartlett a menționat că cercetarea nu oferă o imagine de ansamblu completă asupra agriculturii intensive. „Sistemul ecologic ar putea sta mai bine la capitolul toxicității pesticidelor sau, eventual, la biodiversitatea din cadrul fermei”, a spus ea.
Lee Holdstock, director de reglementare și afaceri comerciale la Soil Association Certification, care nu a fost implicat în studiu, a declarat că cercetarea „scate în evidență câteva compromisuri importante”, dar oferă o „imagine incompletă a impactului asupra mediului”.
„Deși sistemele intensive pot avea emisii mai scăzute pe unitatea de produs, deoarece păsările valorifică hrana mai eficient, acest lucru reflectă doar o parte din ecuație”, a spus Holdstock. „Un sistem alimentar cu adevărat sustenabil trebuie să ia în considerare și impactul asupra naturii, sănătatea solului, calitatea apei, utilizarea de inputuri sintetice și bunăstarea animalelor.”
Cercetătorii au estimat că, în prezent, sunt emise 1.439.000 tone CO2 în cadrul regimului actual, în care producția de ouă este împărțită între sisteme în cuști, la sol (hale), în aer liber neecologice și în aer liber ecologice.
