Șocul energetic provocat de războiul din Iran ar putea determina schimbări de durată în modul de funcționare al pieței mondiale a petrolului, evaluată la sute de miliarde de dolari — transformând un sistem relativ deschis și funcțional într-unul instrumentalizat și fragmentat, conform Axios
De ce este important: O astfel de reorganizare ar însemna, cel puțin, prețuri mai mari la energie și inflație, iar pe termen lung ar putea chiar să zguduie fundamentele economiei globale bazate pe dolar și, odată cu aceasta, puterea SUA.
Ultimele noutăți: Iranul încă blochează efectiv Strâmtoarea Hormuz, iar prețurile petrolului au început din nou să crească.
Imaginea de ansamblu: Aceasta este „mama tuturor perturbărilor lanțului de aprovizionare”, declară pentru Axios Dan Yergin, autorul cărții „The Prize: The Epic Quest for Oil, Money and Power” și vicepreședinte al S&P Global.
- Prețul petrolului este acum cu aproximativ 50% mai mare decât înainte de începerea războiului.
- Iar prețurile pe piața fizică a petrolului se află la niveluri record, pe măsură ce țările și companiile concurează pentru barili din ce în ce mai rari.
Date: Baringa; Grafic: Amy Harder/Axios
Flashback: Astfel de șocuri din trecut au dus la schimbări permanente în economia globală, și nu există motive să credem că acesta ar fi diferit.
Între rânduri: Șocurile energetice pot schimba și balanța puterii globale. Criza Suezului — o altă perturbare a unei căi navigabile cheie din Orientul Mijlociu — este considerată momentul în care Marea Britanie și-a pierdut statutul de superputere globală.
Realitatea: Conflictul nu s-a încheiat încă și este încă prea devreme pentru a-i scrie finalul, cu atât mai puțin pentru a cunoaște consecințele pe termen lung.
- Pandemia a determinat țările să-și relocalizeze producția.
- Războiul din Ucraina a forțat țările europene să-și reducă dependența de gazul natural rusesc.
- Criza petrolului din anii 1970 i-a determinat pe americani să conducă efectiv mașini mici.
- Criticii se întreabă dacă SUA se află într-un moment similar.
Privire de ansamblu: Ultima dată când o națiune sau mai multe națiuni au folosit efectiv petrolul ca armă a fost în 1973, când membrii arabi ai OPEC au blocat exporturile către SUA, determinând o creștere a prețurilor cu aproximativ 2.000% în deceniul următor.
Ce trebuie urmărit: Lumea învață acum o lecție diferită, susțin foști consilieri de securitate națională din administrațiile Obama și George W. Bush, în Foreign Affairs.
Concluzia: Iranul realizează acum că poate folosi Strâmtoarea Hormuz ca o nouă armă, creând o ruptură uriașă într-o conexiune critică pentru petrolul global.
- Țările au învățat pe propria piele atunci că piața petrolului este globală și, fie că ne place sau nu, durerea sau presiunea dintr-o parte a lumii se răsfrânge asupra tuturor.
- În loc să se creeze un viitor în care țările să se lupte pentru barili, lecția a fost cooperarea.
- „Cooperarea multinațională și internațională este preferabilă acțiunii individuale”, spune Yergin.
- „În lumea fragmentată și predispusă la conflicte de astăzi, mulți ar putea trage concluzia opusă”, scriu Jason Bordoff, fost consilier pentru energie al Consiliului Național de Securitate (NSC) în administrația Obama, și Meghan O'Sullivan, consilieră în timpul mandatului fostului președinte Bush.
- Este posibil ca piața să se fi schimbat acum pentru totdeauna.
