Întâlnirea cordială dintre Emmanuel Macron și noul cancelar german Friedrich Merz la Berlin, marcată de zâmbete, strângeri de mână și promisiuni de cooperare, a fost menită să transmită un nou început pentru relațiile franco-germane. Însă, dincolo de gesturile de prietenie, persistă divergențe serioase în domenii-cheie precum apărarea europeană, politica energetică și viitorul Uniunii Europene. Relația personală pozitivă dintre cei doi lideri nu este suficientă pentru a masca fracturile strategice care separă cele două mari puteri ale Europei, scrie UNherd
„Bienvenue à Berlin”, i-a spus zâmbitor Friedrich Merz lui Emmanuel Macron, aseară, în capitala Germaniei. A urmat o strângere de mână fermă și o îmbrățișare călduroasă – Cancelarul german și Președintele francez au părut sincer dornici să arate că se înțeleg bine. Între cei doi există, într-adevăr, o afinitate reală. Dar este ea suficientă pentru a depăși fisurile tot mai adânci care apar între cele două țări?
Friedrich Merz pare hotărât să lase în urmă relațiile notoriu reci pe care predecesorul său, Olaf Scholz, le avea cu Emmanuel Macron. În loc să-l invite pe liderul francez la Cancelarie, Merz a organizat o „cină de lucru” la Vila Borsig, un conac pitoresc de pe malul unui lac, care a servit odinioară drept reședință a guvernatorului militar francez în Berlinul ocupat – un simbol puternic al reconcilierii. „Ne sprijinim pe fundațiile unei relații strânse franco-germane, construite în decenii”, a declarat Merz în fața presei. „Amândoi considerăm că avem datoria de a continua să lucrăm la această relație în anii ce vin.”
Puțini se îndoiesc de dorința sinceră a celor doi lideri de a da un „nou început” relației franco-germane. Provocările comune cu care se confruntă Europa sunt uriașe. Înaintea întâlnirii, Merz sugerase chiar că o soluție pentru negocierile comerciale în curs cu Statele Unite este aproape. Dar alte dosare esențiale – precum integrarea în domeniul apărării, securitatea energetică și viziunile divergente asupra viitorului Europei – rămân profund conflictuale.
Teoretic, atât Germania cât și Franța sunt de acord că Europa trebuie să investească mai mult în propria securitate și să reducă dependența de Statele Unite. La ultima lor întâlnire din mai, când Merz a vizitat Parisul în prima sa zi de mandat, cei doi lideri au anunțat înființarea unui Consiliu franco-german pentru Apărare și Securitate. Se fac pași și către programe comune precum Future Combat Air System (FCAS). Dar fricțiunile persistă. Franța revendică un rol de lider intelectual și industrial în proiect, susținând că firmele sale au mai multă experiență în acest domeniu.
Macron continuă, de asemenea, să promoveze ideea unei „autonomii strategice” europene, ancorate în descurajarea nucleară a Franței. Germania, care nu deține arme nucleare, are o relație militară tradițional puternică cu SUA. Deși Merz a alocat fonduri masive, provenite din împrumuturi, pentru reînarmarea Germaniei, el insistă că NATO rămâne piatra de temelie a apărării europene. Ca transatlanticist convins, el consideră că arsenalul nuclear francez trebuie să completeze, nu să înlocuiască, umbrela americană.
Între timp, Berlinul și Parisul se află în dezacord total în privința politicii energetice. Franța produce aproape 70% din electricitatea sa din energie nucleară și face lobby la Bruxelles pentru ca acest sector să fie clasificat drept „verde”, ceea ce l-ar face eligibil pentru subvenții și reglementări favorabile. Germania, care a renunțat complet la energia nucleară în 2023, se opune ferm, mizând în schimb pe importurile de gaze. Deși administrația Merz a criticat închiderea centralelor nucleare decisă sub Scholz, ea nu intenționează să revină asupra deciziei. Această divergență are implicații majore pentru securitatea și stabilitatea aprovizionării în piața electrică tot mai integrată a Uniunii Europene, unde industria germană depinde de importuri atunci când soarele nu strălucește și vântul nu bate suficient pentru a produce energia necesară din surse regenerabile.
În domeniul politicii comerciale, cele două capitale sunt mai aliniate. Parisul și Berlinul doresc ca Europa să fie pregătită pentru o economie globală mai dură și mai fragmentată, cu o autonomie crescută față de SUA, Rusia și China. Această schimbare de paradigmă a reactivat formatul E3, care reunește Germania, Franța și Regatul Unit, așa cum s-a văzut în recentele întâlniri dintre premierul britanic Keir Starmer și Macron, respectiv Merz. Totuși, există riscul ca acest format să ignore Polonia – o putere în ascensiune în domeniul apărării și diplomației europene. Alegerile prezidențiale recente de acolo au fost câștigate de candidatul conservator Karol Nawrocki, critic față de Germania și UE. Menținerea Poloniei în sfera de cooperare, în special în domeniul apărării, va fi esențială.
Relația „Merzcron” este departe de suspiciunea rece care caracteriza raporturile dintre Scholz și Macron. Însă toate îmbrățișările și gesturile de prietenie nu pot ascunde diferențele de fond dintre interesele naționale ale celor două țări. Chimia personală și ambițiile comune pot atenua tensiunile – dar nu pot șterge diviziunile structurale profunde care le separă viziunea asupra viitorului Europei.
