Italia a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) pentru că nu a asigurat protecție unei femei cu dublă cetățenie – română și moldoveană – care, în pofida solicitărilor sale de ajutor, a devenit victima unui soț alcoolic,ucigaș al fiului lor.
Elisaveta Talpiș a reclamat la CEDO, în 23 mai 2014, pasivitatea autorităților italiene, care, în ciuda numeroaselor solicitări, nu a luat măsuri pentru a-i proteja viața sa și a familiei sale.
Prima solicitare datează din iunie 2012. Poliția din Remanzacco, în provincia Friuli-Veneția (nord-estul Italiei) unde locuia cuplul, a constatat pur și simplu starea de ebrietate a soțului, un cetățean moldovean, și rănile de pe corpul femeii într-un raport privind incidentul.
O nouă intervenție a fost solicitată în august același an după o agresiune cu cuțitul, însă polițiștii s-au mulțumit doar să îl atenționeze verbal pe soț. Elisaveta Talpiș a depus plângere în septembrie pentru ‘abuz’ și a cerut autorităților să ia măsuri de urgență pentru a-i proteja astfel pe cei doi copii ai lor. Însă plângerea a fost clasată în august 2013.
Câteva luni mai târziu, în noiembrie, femeie a solicitat o nouă intervenție a poliției. Soțul său a fost transportat la spital în stare de ebrietate, însă a fost externat în cursul nopții. A fost controlat și atenționat verbal de poliție, care i-a permis totuși să se întoarcă acasă unde, înarmat cu un cuțit de bucătărie, și-a agresat soția și și-a ucis fiul care a încercat să se interpună. El a fost condamnat la închisoare pe viață pentru uciderea fiului și pentru tentativă de a-și ucide soția.
Judecătorii CEDO s-au exprimat cu severitate împotriva ‘pasivității’ autorităților judiciare italiene, care „nu poate fi explicată prin nimic”. CEDO a condamnat Italia pentru încălcarea Articolului 2 (dreptul la viață) și Articolului 3 (care interzice tratamentele inumane sau degradante) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a mai stabilit că Elisaveta Talpiș a fost „victimă, în calitate de femeie, a unei discriminări care contravine Articolului 14 din Convenție”.
Statul italian va trebui să îi plătească femeii 30.000 de euro reprezentând daune morale și 10.000 de euro pentru taxe și cheltuieli de judecată.
