Teheranul face un pas înapoi după săptămâni de escaladare și amenințări directe asupra traficului maritim global. În cadrul negocierilor cu Statele Unite, Iranul avansează ideea autorizării tranzitului navelor prin partea omaneză a Strâmtorii Ormuz, fără riscul de atac. Mișcarea nu rezolvă blocajul din Golf, dar transmite clar un semnal: regimul iranian testează deschiderea Washingtonului pentru un acord mai larg, în timp ce păstrează controlul strategic asupra uneia dintre cele mai importante rute energetice ale lumii, conform Reuters
Iranul ar putea permite navelor să circule liber prin partea omaneză a Strâmtorii Ormuz, fără riscul de a fi atacate, în cadrul unor propuneri avansate în discuțiile cu Statele Unite, cu condiția încheierii unui acord care să prevină reluarea conflictului, a declarat o sursă informată de la Teheran.
Propunerea pare mai degrabă un gest simbolic decât o măsură capabilă, de una singură, să producă un progres imediat pentru sutele de nave care așteaptă să tranziteze această rută maritimă esențială, prin care trece aproximativ 20% din fluxul mondial de petrol și gaze naturale lichefiate.
Sursa, care a dorit să rămână anonimă din cauza sensibilității subiectului, a afirmat că Iranul ar putea fi dispus să permită navelor să utilizeze cealaltă parte a strâmtorii, aflată în apele Omanului, fără nicio obstrucție din partea Teheranului.
„Salutăm orice măsuri care permit tranzitul în siguranță al navelor prin schema stabilită de separare a traficului”, a declarat un purtător de cuvânt al Organizației Maritime Internaționale (IMO), agenția ONU responsabilă cu transportul maritim.
Această propunere reprezintă primul semnal vizibil că Teheranul se retrage din ideile mai agresive vehiculate în ultimele săptămâni, care includeau perceperea unor taxe pentru tranzitarea căii navigabile internaționale și impunerea suveranității asupra strâmtorii.
Ambele opțiuni sunt considerate de industria maritimă globală drept încălcări ale convențiilor maritime.
Războiul dintre SUA și Israel, pe de o parte, și Iran, pe de altă parte, a provocat cea mai amplă perturbare din istorie a aprovizionării globale cu petrol și gaze, după ce Iranul a întrerupt traficul prin strâmtoare.
Sute de petroliere și alte nave, împreună cu aproximativ 20.000 de marinari, au rămas blocate în Golf de la începutul conflictului, pe 28 februarie. Un armistițiu de două săptămâni a intrat în vigoare pe 8 aprilie, iar președintele american Donald Trump a declarat miercuri că războiul este aproape de final, însă controlul asupra strâmtorii rămâne o problemă centrală.
Sursa nu a precizat dacă Iranul ar fi dispus să elimine eventualele mine amplasate în partea omaneză a strâmtorii sau dacă toate navele, inclusiv cele asociate Israelului, ar fi autorizate să treacă.
Totuși, aceasta a subliniat că propunerea depinde de disponibilitatea Washingtonului de a accepta cererile Teheranului – o condiție esențială pentru orice progres legat de situația din strâmtoare.
Un oficial iranian a declarat separat că propunerea presupune menținerea controlului Iranului asupra Strâmtorii Ormuz în apele sale teritoriale suverane, fără a interveni în zona omaneză, măsură prezentată ca un gest de bunăvoință pentru încheierea războiului, în timp ce Teheranul așteaptă o flexibilitate similară din partea SUA.
Casa Albă și Ministerul iranian de Externe nu au răspuns solicitărilor de comentarii.
O sursă occidentală din domeniul securității a declarat că propunerea de a permite navelor să tranziteze fără obstacole apele Omanului era în pregătire de mai mult timp, însă nu este clar dacă Statele Unite au oferit un răspuns.
Propunerea Iranului ar reprezenta primul pas spre restabilirea statu quo-ului privind tranzitul prin strâmtoare, care a fost menținut timp de decenii, în pofida unor episoade periodice de capturare a navelor de către Iran.
Așa-numita schemă de separare a traficului în ambele sensuri, adoptată de agenția maritimă a ONU în 1968, cu acordul statelor din regiune, a creat sistemul actual de navigație, împărțind culoarele maritime între apele iraniene și cele omaneze.
