Iranul se confruntă cu cea mai severă presiune strategică din ultimele decenii, după impunerea unei blocade maritime americane care îi blochează exporturile de petrol și îi afectează grav economia. Strategia de evitare a sancțiunilor prin flotă „invizibilă” și rețele de contrabandă s-a prăbușit în fața controlului naval extins al Statelor Unite. În interiorul regimului, criza alimentează o divizare tot mai accentuată între facțiunea moderată, favorabilă negocierilor, și linia dură, care cere escaladare militară, inclusiv măsuri de represalii neconvenționale. Economia se degradează rapid, iar echilibrul politic intern devine din ce în ce mai fragil, conform Wall Street Journal
Asediul scoate la iveală limitele strategiei Teheranului bazate pe război de gherilă și controlul Strâmtorii Ormuz
Timp de aproape cincizeci de ani, Iranul a folosit „nave fantomă” și tactici de gherilă pentru a ocoli presiunea financiară americană și pentru a exporta petrol către China. Însă această strategie a ajuns la un punct de ruptură după instituirea unei blocade totale a Marinei SUA asupra tuturor porturilor iraniene, măsură adoptată ca răspuns la atacurile Teheranului asupra transportului maritim din Strâmtoarea Hormuz.
Deși Iranul a încercat să se reorienteze către rute comerciale terestre prin Pakistan și Caucaz, analiștii consideră că aceste alternative sunt insuficiente: blocada a reușit să intercepteze practic toate exporturile maritime de petrol și să paralizeze marina convențională a țării. În consecință, economia iraniană se apropie de colaps, marcată de creșteri explozive ale prețurilor alimentelor, șomaj masiv și o monedă care și-a pierdut jumătate din valoare.
Această amenințare economică existențială a generat o ruptură profundă în interiorul conducerii iraniene. Tabăra moderată, reprezentată de președintele Masoud Pezeshkian, pledează pentru un acord negociat cu președintele Donald Trump, pentru a evita un „suicid politic”. În schimb, linia dură, reprezentată de Saeed Jalili și de liderul suprem Mojtaba Khamenei, susține escaladarea militară. Aceștia consideră blocada un act de război și au amenințat cu utilizarea unor arme neconvenționale sau chiar cu sabotarea cablurilor submarine de internet, pentru a forța retragerea Statelor Unite.
În timp ce Iranul mizează pe faptul că creșterea prețurilor globale la petrol va obliga în cele din urmă Washingtonul să cedeze, Statele Unite rămân angajate în menținerea blocadei, pariind că prăbușirea economică internă va rupe mai întâi voința regimului de la Teheran.
