Iran: Ce se întâmplă dacă totul decurge conform planului? Operațiunea militară împotriva Iranului abia a început, iar mass-media tradițională răspândește deja narațiuni false despre un eșec iminent și haos. Dar ce se întâmplă dacă totul decurge exact conform planului? Statele Unite aduc în acest conflict oportunități și resurse copleșitoare, care le eclipsează pe cele ale regimului iranian. Cu o tehnologie, informații și putere militară superioare, America este poziționată nu doar să se implice, ci să dicteze condițiile, conform American Thinker
Criticii îl indică pe prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu ca fiind forța motrice din spatele implicării SUA. Totuși, Netanyahu este un actor prea mic pentru a-l influența cu adevărat pe președintele Trump. Deciziile principale provin de la Washington. Trump și-a declarat deschis sprijinul pentru Israel și, în calculele politice, a sugerat că va folosi sprijinul lobby-ului israelian pentru a-și consolida puterea electorală. Această aliniere radicală la interesele israeliene nu este loialitate oarbă, ci o strategie calculată de consolidare a puterii pe termen mediu. Trump s-a dovedit remarcabil de consecvent. El caută cu adevărat să facă America din nou măreață prin preluarea strategică a controlului asupra resurselor globale. Un pilon cheie este izolarea principalului său concurent, China, prin tăierea accesului acesteia la surse vitale de energie. Acest lucru subminează fundamentul RPC pentru dominația economică și tehnologică. Până acum, funcționează. America Latină se îndepărtează de influența Beijingului sub presiunea SUA. Și, odată cu neutralizarea probabilă a Iranului ca furnizor de resurse pentru regimul comunist, linia de salvare energetică a Chinei se confruntă cu o perturbare gravă.
Interesant este că atacurile SUA și ale Israelului au provocat atacuri de represalii iraniene asupra monarhiilor din Golful Persic. Aceste atacuri vizează infrastructura critică de petrol și gaze din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar, lovind economiile care depind în totalitate de exporturile de energie. Departe de a fi consecințe neintenționate, acest lucru ar putea semnala obiectivul mai larg al lui Trump: de a remodela sau diminua influența Orientului Mijlociu asupra sistemului petrodolar pe care SUA s-au bazat de mult timp. Primele indicii sugerează că această strategie dă roade. Mass-media tradițională continuă să-l descrie pe Trump ca pe un idiot, un fanatic sau un dictator. Cu toate acestea, faptele arată că America își promovează în mod consecvent obiectivele în cadrul operațiunii.
Trump gândește strategic pe termen de zeci de ani, nu doar pe cicluri electorale. El consideră perturbările actuale ca un preț mic pentru viitorul „marele jackpot” al Americii – securitatea resurselor și supremația necontestată – beneficii care se vor acumula mult după președinția sa. Durerea pe termen scurt pentru câștig pe termen lung definește această abordare. Deși rapoartele privind eșecul operațional al SUA inundă undele radio, ele sună fals. Statele Unite trebuie cu adevărat să abordeze amenințarea iraniană acum, iar acesta este doar actul de deschidere. Unii fac paralele cu invazia lui Putin din 2022 asupra Ucrainei, unde forțele ruse s-au confruntat cu o rezistență puternică și retrageri tactice. Iranul este diferit. Nici măcar nu a început o operațiune terestră la scară largă, și totuși o parte substanțială din capacitățile militare și economice ale regimului zace în ruine, fiind puțin probabil să se refacă.
Dacă acesta este planul care se desfășoară, Trump ar putea dovedi încă o dată că criticii și democrații se înșeală. „America First” dă rezultate, nu prin rezultate imediate, ci prin eficiență pe termen lung.
