Insula iraniană Kharg, prin care tranzitează peste 90% din exporturile de petrol ale Iranului, a devenit un punct central al calculelor strategice din conflictul dintre Teheran și alianța SUA–Israel. În culisele Washingtonului se discută scenariul unei presiuni economice și politice care ar putea „venezueliza” Iranul - adică slăbirea regimului prin lovirea sursei sale principale de venit și impunerea unei noi dinamici politice favorabile Statelor Unite. Blocada, ocuparea sau distrugerea infrastructurii de pe insulă ar putea paraliza finanțele Republicii Islamice, dar ar risca totodată să provoace un șoc major pe piața mondială a petrolului, scrie o analiza Le Figaro
Peste 90% din petrolul brut exportat de Teheran tranzitează prin această mică insulă situată la 42 de kilometri de coastele Iranului. Pentru a forța Republica Islamică să cedeze, tăindu-i principala sursă de venit, Donald Trump ar putea opta pentru blocada acestui teritoriu sau chiar pentru ocuparea lui.
Această insulă de aproximativ 24 km², situată în nordul Golfului Persic și populată de gazele, ar putea deveni o miză strategică majoră în războiul care opune Statele Unite și Israelul Iranului. Potrivit publicației americane online Axios, „preluarea” insulei Kharg — prin care tranzitează între 90% și 95% din petrolul brut exportat de Teheran — inclusiv prin folosirea trupelor terestre, ar face parte din planurile lui Donald Trump. „Declarațiile președintelui, care exprimă un interes clar pentru desfășurarea de trupe la sol, nu vizau o invazie terestră de mare amploare a Iranului, ci mai degrabă ideea unui mic contingent de soldați americani însărcinați cu obiective strategice precise”, au declarat oficiali americani pentru NBC News. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a respins însă deocamdată aceste afirmații drept simple „speculații”.
Vineri, 13 martie, președintele american a declarat, pe rețeaua sa Truth Social, că a „distrus complet” ținte militare de pe insulă și a avertizat că va distruge și infrastructura petrolieră „dacă Iranul, sau oricine altcineva, va face orice pentru a împiedica trecerea liberă și sigură a navelor prin Strâmtoarea Ormuz”.
Instalațiile petroliere de pe insula Kharg, conectate prin conducte la câmpurile petroliere de pe continent, „sunt cele mai vitale din întregul sistem petrolier iranian, iar funcționarea lor continuă este esențială pentru bunăstarea economică a Iranului”, potrivit unui document elaborat de Direcția de Informații a CIA în 1984 și declasificat în 2010. La acea vreme, Agenția Centrală de Informații adăuga că veniturile generate de aceste infrastructuri erau esențiale pentru Republica Islamică în „capacitatea sa de a finanța efortul de război împotriva Irakului” — cele două țări s-au confruntat între 1980 și 1988. În acea perioadă, capacitatea de export a terminalului Kharg era de aproximativ „nouă până la zece milioane de barili pe zi”, ceea ce îl făcea „cel mai mare terminal de export de petrol din Golful Persic”.
„Paralizarea regimului iranian”
Astăzi, capacitatea sa teoretică este de aproximativ șapte milioane de barili pe zi. Mai concret, instalațiile de la Kharg, situate la 42 de kilometri în largul coastelor iraniene, includ un chei de încărcare a petrolului cu zece puncte de acostare, o insulă marină cu patru puncte de acostare, aproximativ patruzeci de rezervoare de stocare a petrolului brut, precum și un sistem convențional de acostare cu geamanduri. „Una dintre cele mai eficiente măsuri pe care Donald Trump le-ar putea lua pentru a paraliza regimul iranian ar fi să preia controlul asupra acestei insule”, estimează E&E News by Politico, o agenție de presă americană specializată în energie și mediu.
În 2024, potrivit Administrației americane pentru Informații în domeniul Energiei, veniturile din exporturile de petrol ale Iranului au ajuns la aproximativ 43 de miliarde de dolari, reprezentând aproape 60% din totalul veniturilor din export ale țării. Petrolul iranian este exportat în principal, prin intermediul unei „flote fantomă”, către China. Această resursă financiară, potrivit Reuters — care estimează că Teheranul obține anual peste 50 de miliarde de dolari din petrol — este controlată în proporție de aproximativ jumătate de către Gardienii Revoluției. Ea le permite să finanțeze aparatul de stat, armata și milițiile regionale — așa-numitele „proxy-uri” — din Liban sau Yemen.
Potrivit E&E News, „Iranul și-a crescut producția de petrol la Kharg în săptămânile care au precedat atacurile lansate de Statele Unite și Israel”. Producția a atins niveluri aproape record, „în jur de 4 milioane de barili pe zi”, potrivit companiei de analiză a datelor Kpler. „Încărcările cumulate de la începutul lunii februarie se ridică la aproximativ 2,3 milioane de barili pe zi, o creștere de 50% față de media ultimelor trei luni”, notează experții. Potrivit imaginilor satelitare analizate de Le Figaro prin navigatorul Copernicus, încărcări au avut loc recent la Kharg pe 7 martie.
„Venezuelizarea” Iranului?
Până în prezent, insula nu a fost lovită de atacul americano-israelian din cadrul operațiunii „Epic Fury”, declanșată sâmbătă, 28 februarie, în cursul căreia liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, a fost eliminat. Însă, potrivit contului X specializat în OSINT „OSINTdefender”, o dronă americană de recunoaștere maritimă de mare altitudine și mare autonomie MQ-4C „Triton” a survolat terminalul petrolier al insulei Kharg duminica trecută.
Potrivit mai multor observatori, scenariul ideal al lui Donald Trump ar fi să replice în Iran ceea ce a făcut în Venezuela: decapitarea regimului, instalarea la conducere a unei personalități acceptate de Washington, cu condiția ca aceasta să adopte politici favorabile Statelor Unite, în special din punct de vedere economic. În luna ianuarie, armata americană l-a capturat într-adevăr pe președintele Nicolás Maduro înainte de a o susține pe Delcy Rodríguez. „Donald Trump le-a spus în privat consilierilor săi și unor responsabili republicani, în afara Casei Albe, că scenariul său ideal în Iran ar fi similar cu dinamica stabilită între Statele Unite și Venezuela”, relatează NBC News.
Pentru a forța regimul iranian să cedeze, tăindu-i principala sursă de venit, Donald Trump ar putea opta astfel pentru o blocadă a insulei Kharg sau chiar pentru ocuparea acesteia. O asemenea opțiune ar slăbi indirect și China, notează Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), un think tank american. O altă opțiune, continuă CSIS, ar fi un atac direct asupra instalațiilor petroliere iraniene de către Washington sau Ierusalim. „În acest scenariu, forțele aeriene și navale ar lovi insula Kharg și liniile sale de aprovizionare, platformele offshore de producție și, mai puțin probabil, rafinăriile iraniene (...) Kharg ar putea fi scos din funcțiune în mai multe moduri, inclusiv prin dezactivarea sau distrugerea echipamentelor de încărcare a navelor (conducte, pompe și racorduri), prin avarierea rezervoarelor de stocare a petrolului sau prin întreruperea transportului petrolului către Kharg prin conductele submarine. Punctele critice pentru livrările de petrol către Kharg includ stația de pompare terestră de la Ghurreh, stația de distribuție de la Ganaveh și conductele în sine.”
De la impact minim la perturbări globale
Totuși, petrolul fiind o marfă globală, „orice perturbare, oriunde ar avea loc, afectează prețurile la nivel mondial”, nuanțează CSIS. „Președintele Trump se confruntă cu o dilemă: cum să confrunte Iranul fără a provoca o întrerupere a aprovizionării cu petrol și o explozie a prețurilor la benzină?”
În același timp, istoria a demonstrat că neutralizarea — sau încercarea de neutralizare — a insulei Kharg, pusă în funcțiune în 1960, nu este o soluție miraculoasă pentru a pune la pământ Gardienii Revoluției și, implicit, Republica Islamică. „În timpul războiului dintre Iran și Irak, Saddam Hussein a făcut din această insulă o țintă prioritară, devastând terminalele. Nu a avut însă... niciun impact”, remarcă pe X Cédric Labrousse, doctorand la École des hautes études en sciences sociales (EHESS) și specialist în dinamica grupărilor armate și politice din Siria. „Insula este bine apărată, ceea ce a contribuit la neutralizarea eficienței bombardamentelor irakiene anterioare”, nota deja CIA în 1984.
