Cazul Lyhanna – violul și uciderea unei fete de unsprezece ani de către un bărbat împotriva căruia fuseseră depuse, înainte de tragedie, mai multe plângeri de viol, dintre care niciuna nu fusese vreodată investigată – a provocat un val de șoc în Franța la începutul lunii iunie. La momentul respectiv, ministrul Justiției, Gérald Darmanin, a promis o revizuire amplă a dosarelor aflate în curs privind agresiunile sexuale asupra minorilor. A sosit acum momentul să se facă un bilanț, conform European Conservative.
Ministrul Justiției le-a acordat magistraților și anchetatorilor termen până pe 14 iulie pentru a examina „toate plângerile care implică copii”, oferind astfel „o imagine de ansamblu completă”. Parchetele au respectat, în general, termenele limită și au lucrat fără încetare pentru a analiza toate plângerile primite până în prezent.
Miercuri, 15 iulie, Darmanin a putut anunța oficial în Adunarea Națională finalizarea recensământului celor 85.047 de plângeri privind violența sexuală împotriva minorilor pe întreg teritoriul Franței — un număr cu mult peste cele 70.000 menționate inițial la începutul lunii iunie.
69.626 de cazuri erau deja cunoscute și au fost reevaluate – pe fondul temerilor că, printre acestea, ar putea exista și alte potențiale cazuri de tipul „Lyhanna”, adică infractori sexuali identificați, dar neurmăriți penal, care ar putea pune în pericol viața altor copii. La acest total s-au adăugat încă 15.000 de plângeri noi. Au fost deschise 1.350 de anchete. 675 de persoane au fost încarcerate.
În mijlocul acestei mări de tragedii, au fost identificate 970 de cazuri prioritare: cazuri care implicau exclusiv copii victime, autori identificați care fuseseră deja condamnați, victime multiple sau situații în care victima și agresorul său se aflau în imediata apropiere…
Cifrele sunt uluitoare. Operațiunea a scos la iveală deficiențe flagrante în gestionarea acestor cazuri atât de către poliție, cât și de către sistemul judiciar. Numărul de cazuri înregistrate în sistemul informatic al justiției nu reflectă numărul total de plângeri depuse în ultimii trei ani privind violența sexuală împotriva minorilor. O parte din aceste cazuri se află încă la secțiile de poliție și la unitățile de jandarmerie, întrucât nu s-a pronunțat încă nicio hotărâre judecătorească cu privire la ele. Analiza efectuată de parchetele a evidențiat întârzierile acumulate în cadrul autorităților publice. În Nanterre, la vest de Paris, de exemplu, analiza a dus la creșterea numărului de plângeri care necesită o examinare atentă de la aproape 400, identificate de sistemul informatic, la peste 2.000 care așteaptă să fie procesate.
Parchetele sunt ușurate că cazurile prioritare care necesită atenție urgentă nu sunt, până la urmă, atât de „numeroase” – aproximativ zece pe departament, ceea ce reprezintă totuși, probabil, tot atâtea vieți mici distruse.
Atât parchetele, cât și departamentele guvernamentale sunt mulțumite că această operațiune de amploare în materie de transparență și comunicare, urmată de o cercetare colosală a arhivelor poliției, a fost finalizată cu succes. Acțiunea de combatere a condus la identificarea unor noi infractori, 675 de persoane fiind încarcerate într-un interval scurt de timp. Cu atât mai bine pentru victime. Dar sistemul nu poate funcționa permanent la turație maximă sub presiunea mass-media.
Ce măsuri ar trebui luate pentru viitor? Concluziile imediate rămân neclare. Mobilizarea resurselor polițienești și judiciare s-a făcut în detrimentul altor cazuri. În departamentul Gard, procurorul general observă că, pe măsură ce ofițerii se ocupau de cazurile de abuz sexual, poliția locală a putut efectua mai puține arestări în zonele fierbinți ale traficului de droguri. Traficul de droguri a beneficiat în mod evident de această deturnare a atenției. Un alt efect secundar poate fi fie salutat, fie deplâns: cazul Lyhanna a încurajat oamenii să vorbească deschis și a dus la o creștere a numărului de plângeri depuse, îngreunând și mai mult funcționarea sistemului. Preocupările se concentrează acum asupra impactului operațiunii asupra întregului sistem de justiție penală. „Este foarte bine să se investigheze faptele, dar este și mai bine să se ajungă la proces”, spune procurorul din Bordeaux, îngrijorat.
Amploarea fenomenului sugerează că nu este vorba doar de o criză a întârzierilor din poliție și justiție, ci mai degrabă de o criză a societății și a copilăriei trădate.
