Donald Trump a declarat marți că Teheranul dorește să negocieze, însă este prea târziu, în condițiile în care Statele Unite își continuă operațiunea militară împotriva Iranului.
„Apărarea lor aeriană, forțele lor aeriene, marina și liderii lor au dispărut. Vor să negocieze. Am răspuns: «Prea târziu!»”, a scris președintele american într-un mesaj publicat pe platforma Truth Social.
Mesajul presedintelui Trump nu a fost doar o actualizare a razboiului din Iran, ci și ocazia de a distribui un articol din Washington Post intitulat „Suntem martorii nașterii Doctrinei Trump”. Articolul face o paralelă istorică între momentul actual și mandatul lui Ronald Reagan. Dacă Reagan a învins comunismul sovietic fără un conflict frontal masiv, Trump pare să fi găsit formula pentru a schimba ordinea în Orientul Mijlociu prin ceea ce el numește „Epic Fury”.
Suntem martorii nașterii Doctrinei Trump
Asemenea lui Reagan, președintele a găsit o cale de a schimba lumea fără a trimite trupe la sol.
Criticii afirmă că decizia președintelui Donald Trump de a lovi Iranul este o încălcare a promisiunii sale de a nu se implica în „războaie nesfârșite”. În realitate, adevărul este opus. Trump nu începe un război nesfârșit în Iran; el încheie unul.
Timp de 47 de ani, regimul iranian a purtat un război împotriva Statelor Unite. Acel război a început în 1979, când Iranul a ocupat Ambasada SUA din Teheran, luând peste 50 de americani ostatici timp de 444 de zile. Războiul a continuat pe măsură ce Iranul a orchestrat atentatele cu bombă din 1983 asupra Ambasadei SUA și a cazărmii pușcașilor marini din Beirut, care au ucis 258 de americani, urmate de atentatul din 1996 asupra turnurilor Khobar din Arabia Saudită, unde au murit 19 americani. A continuat în 1998, când Iranul a oferit „asistență directă” rețelei al-Qaeda pentru atentatele asupra ambasadelor SUA din Kenya și Tanzania, instruindu-i pe „agenții săi despre cum să arunce în aer clădiri”, conform unei decizii a Tribunalului Districtual al SUA pentru Districtul Columbia.
După atacurile de la 11 septembrie, Iranul a oferit refugiu liderilor de rang înalt ai al-Qaeda care fugeau de forțele americane din Afganistan și a permis grupării să folosească teritoriul iranian ca pe o conductă pentru a transfera bani, facilitatori și agenți din întregul Orient Mijlociu. (Încă îl adăpostește la Teheran pe Saif al-Adel, succesorul lui Osama bin Laden și Ayman al-Zawahiri la conducerea al-Qaeda). De asemenea, Iranul a oferit instruire și echipamente de fabricare a bombelor insurgenților din Irak, inclusiv „proiectile perforante formate prin explozie” care au ucis și mutilat mii de trupe americane.
La 7 octombrie 2023, Hamas, organizația proxy a Iranului, a masacrat peste 1.200 de oameni nevinovați – inclusiv 46 de americani – și a luat 12 americani ostatici. Regimul iranian a încercat, de asemenea, atacuri teroriste pe pământ american, inclusiv un complot în 2011 pentru a detona o bombă la Cafe Milano din Washington pentru a-l ucide pe ambasadorul saudit, un complot pentru a-l ucide pe fostul secretar de stat Mike Pompeo și pe alți oficiali americani de rang înalt, precum și un complot pentru asasinarea lui Trump însuși. Iar regimul care a făcut toate acestea urmărea obținerea de arme nucleare și a refuzat cererile repetate ale lui Trump de a se dezarma pașnic.
Acum, Trump ia măsuri decisive pentru a pune capăt acestei domnii a terorii. Dacă va reuși, impactul va fi profund, deschizând posibilitatea unei păci durabile în Orientul Mijlociu și dincolo de acesta.
Amenințarea iraniană este motivul principal pentru care SUA trebuie să cheltuiască miliarde pe desfășurări masive de trupe în Orientul Mijlociu. Dacă acel pericol este eliminat și un nou guvern — unul ale cărui lozinci nu mai includ „Moarte Americii” — preia puterea la Teheran, Statele Unite pot, în sfârșit, să reducă acele forțe, să execute mult promisul „pivot” către Indo-Pacific și să se concentreze pe apărarea intereselor americane în propria noastră emisferă.
La fel de important ca ceea ce face Trump este modul în care o face. Odată cu Operațiunea Epic Fury, asistăm la nașterea unei noi doctrine care să ghideze leadership-ul global al SUA în secolul XXI: Doctrina Trump.
Când Trump a preluat mandatul, s-a confruntat cu o situație similară celei moștenite de Ronald Reagan în 1981. În urma războiului din Vietnam, americanii nu mai aveau dorința de a trimite trupe americane să lupte în țări îndepărtate. Reagan a trebuit să găsească o nouă cale de a conduce pe scena mondială. Astfel, el a creat „Doctrina Reagan”, sprijinind luptătorii anticomuniști pentru libertate din întreaga lume pentru a respinge valul comunismului sovietic. Această strategie a ajutat la câștigarea Războiului Rece.
Astăzi, după războaiele din Irak și Afganistan, există, în mod similar, o lipsă de apetit popular pentru prezența trupelor americane la sol în zonele de conflict externe. Prin urmare, și Trump este pionierul unei noi căi de a conduce. De la Caracas la Teheran, el folosește sancțiuni, tarife, diplomație și alte instrumente pentru a impune voința Americii asupra adversarilor săi. Dacă acești adversari nu cedează, atunci el folosește forța militară pentru a decapita regimurile care amenință poporul american. Și controlează evenimentele de pe teren prin disponibilitatea sa de a lovi acele regimuri din nou și din nou, până când vor apărea lideri care vor lucra cu America.
În acest moment, SUA lovesc Iranul din aer — eliminând conducerea regimului, capacitățile sale de represalii, programul său nuclear și infrastructura sa de represiune. Este de așteptat ca această campanie să dureze săptămâni, nu zile. După aceea, ceea ce se va întâmpla va depinde de poporul iranian. Așa cum a proclamat Trump sâmbătă: „Marelui și mândrului popor al Iranului, îi spun în această seară că ora libertății voastre este aproape. … Când vom termina, preluați-vă guvernul. Va fi al vostru să îl luați.”
Cu alte cuvinte, nu este nevoie de o forță de invazie americană. Poporul iranian reprezintă „trupele de la sol”, iar soarta țării este în mâinile lor. Iar dacă lucrurile nu vor decurge așa cum sperăm și va apărea un guvern care își va relua postura ostilă față de America și urmărirea armelor nucleare, Trump îl poate elimina și pe acela.
Un lucru este cert: Donald Trump scrie istorie. Au existat doar 45 de președinți de la fondarea republicii noastre. Dintre aceștia, doar câțiva au transformat cu adevărat lumea. În era modernă, Franklin D. Roosevelt a învins fascismul nazist, iar Ronald Reagan a învins comunismul sovietic. Dacă va reuși să învingă radicalismul islamic în Iran, Trump își va ocupa locul alături de ei ca unul dintre cei mai importanți președinți din istoria SUA.
