Biserica Anglicană din Canada a făcut un pas care, până acum doar câțiva ani, ar fi fost greu de imaginat chiar și în cadrul celor mai progresiste confesiuni creștine, conform European Conservative
Sinodul său General a autorizat „utilizarea experimentală” a unei liturghii specifice menite să însoțească persoanele care au ales eutanasia, cunoscută în Canada sub denumirea de Asistență Medicală în Moarte (MAiD). Documentul include rugăciuni care trebuie citite imediat înainte de administrarea medicamentelor letale, precum și rugăciuni după moartea pacientului.
Textul de 66 de pagini depășește cu mult oferirea de îndrumare pastorală pentru pacienții în fază terminală. Acesta stabilește un set complet de rituri religioase adaptate momentelor dinaintea și de după eutanasie: spovada, punerea mâinilor, ungerea cu ulei, Sfânta Împărtășanie, binecuvântări și rugăciuni specifice pentru cei care au ales să-și pună capăt vieții prin intervenție medicală.
Introducerea recunoaște că mulți anglicani consideră că eutanasia „ar putea fi, într-adevăr, împotriva voinței lui Dumnezeu pentru umanitate. ” Cu toate acestea, în loc să încerce să rezolve această chestiune teologică, scopul declarat al ghidului este de a oferi însoțire spirituală celor care au luat această decizie.
Documentul insistă în repetate rânduri că nu are intenția de a binecuvânta decizia de a recurge la eutanazie. Cu toate acestea, criticii vor pune probabil sub semnul întrebării dacă înconjurarea unei morți asistate cu Scriptura, binecuvântări, sacramente și o liturghie oficială a Bisericii nu îi conferă inevitabil o legitimitate morală.
Unul dintre cele mai frapante pasaje afirmă că persoanele care aleg eutanasia „ar putea fi într-adevăr pregătite să plece” și că doresc să „moară bine, cu harul și binecuvântarea lui Dumnezeu și cu prezența Bisericii alături de ele”.
Ceremonia include un moment de reculegere imediat înaintea procedurii medicale. Pacientul poate apoi să se roage: „Tată, mă încredințez în mâinile Tale. Dumnezeule Sfânt, cred în Tine. Am încredere în Tine. Te iubesc.”
După administrarea eutanasiei, liturgia prevede rugăciuni asociate în mod tradițional cu însoțirea creștină a muribunzilor. Printre acestea se numără rugăciunea: „Primește-i acum în paradis, unde nu va mai fi nici o durere, nici un plâns, nici o suferință, ci doar pace și bucurie.”
O altă rugăciune afirmă că defunctul a fost „eliberat de toate grijile sale” și Îi cere lui Dumnezeu să-i dăruiască „fericire și pace pentru totdeauna”.
Textul merge chiar mai departe în unele dintre materialele sale suplimentare. O rugăciune mulțumește pentru faptul că membrii familiei au putut fi alături de defunct în momentul în care acesta a primit injecția letală și concluzionează că „ultimul lor dar pentru N a fost acela de a-l vedea pe N ajungând în siguranță acasă”.
Decizia plasează Biserica Anglicană din Canada într-o poziție fără precedent în cadrul creștinismului istoric.
Noutatea nu constă în faptul că Biserica însoțește o persoană în ultimele sale clipe – ceva ce face parte din slujirea creștină de secole –, ci în crearea unui ritual oficial pentru o practică pe care tradiția creștină a considerat-o de mult timp incompatibilă cu credința că viața umană este un dar de la Dumnezeu și nu ar trebui să fie încheiată în mod deliberat de mâini omenești.
Liturghia a fost autorizată pentru utilizare experimentală, în timp ce se colectează feedback de la eparhiile din întreaga Canadă până în mai 2027. O versiune revizuită ar putea fi apoi prezentată Sinodului General al Bisericii în 2028, în vederea unei posibile adoptări permanente.
