Rinkeby, o suburbie din nord-vestul Stockholmului, a devenit în ultimii ani simbolul eșecului integrării și al unei crizelor de securitate fără precedent. Cândva un model european al generozității și al toleranței, Suedia traversează astăzi o transformare politică și socială profundă. Pe fondul escaladării violențelor dintre bande și al presiunii electorale exercitate de dreapta populistă, fostul refugiu al Europei își închide treptat porțile, impunând măsuri drastice care redefinesc identitatea națională, scrie Le Figaro
Impulsionate de partidul «național-populist» Democrații Suedezi, numeroase măsuri de control al fluxurilor migratorii fac astăzi obiectul unui consens, atât la dreapta, cât și la stânga eșichierului politic.
La doar câțiva kilometri de zona Kista — numită «Silicon Valley» a Suediei din cauza concentrației sale de companii din sectorul digital — se află o altă lume vecină. În nord-vestul Stockholmului, Rinkeby este unul dintre cartierele cu cea mai mare pondere de populație de origine străină. A devenit un simbol al eșecului integrării, într-un moment în care imigrația a ajuns o temă centrală în dezbaterea națională din ultimii ani și rămâne fundalul alegerilor legislative din acest 13 septembrie.
Blocurile turn lungi sunt moștenirea «programului milion», lansat de guvern la mijlocul anilor 1960 pentru a construi un milion de locuințe ieftine în zece ani. Astăzi, 92% din populația din Rinkeby este de origine străină — adică formată din imigranți născuți în străinătate (63% dintre locuitori) sau persoane născute în Suedia din doi părinți născuți în străinătate. Rata șomajului este mai ridicată decât în alte părți, la fel și cea a criminalității.
Reflectoarele pe Rinkeby
Rinkeby s-a aflat neașteptat în centrul atenției în 2017, când Donald Trump a punctat situația Suediei într-un tweet, pentru a arăta cum o țară liniștită poate fi cuprinsă de haos din cauza imigrației de masă. Președintele american făcuse atunci aluzie la un atac care nu avusese loc. Adevărul din spate era însă că violența se instalase temeinic pe aceste străzi. Împușcături, reglări de conturi, confruntări între militanți ai unor organizații din Orientul Mijlociu — bătălia se da aprig pentru controlul traficului de droguri. Se trăgea pentru o țigară cu cannabis sau pentru un simplu «nu».
Războiul bandelor
În decembrie 2016, doi frați de douăzeci și ceva de ani, originari din Somalia, au fost împușcați mortal de bărbați mascați într-o cafenea. În anul următor, au izbucnit revolte violente după o arestare legată de droguri. Situația era atât de gravă încât mai multe firme de construcții au refuzat să construiască o nouă secție de poliție în cartier din motive de securitate; precedenta secție fusese atacată de mai multe ori. Cu alura sa de fortăreață, noul comisariat a stârnit ironii, părând conceput mai degrabă pentru a proteja poliția de populație…
«Faptele au arătat că bandele infracționale erau aproape toate dominate de imigranți.»— Nicholas Aylott, profesor de științe politice la Södertörn University
De atunci, situația s-a îmbunătățit, la fel ca la nivel național. «Trebuie să avem în minte situația care domnea când am ajuns la putere, acum patru ani», declară pentru Le Figaro ministrul Imigrației, Johan Forssell. «Suedezii nu se mai trezeau dimineața întreabându-se dacă a fost o împușcătură, ci unde a mai lovit acest război al bandelor. În același timp, s-a instaurat o societate paralelă.»
Nicholas Aylott, profesor de științe politice la Södertörn University, confirmă existența unui «sentiment de criză, cu cel puțin o împușcătură pe zi. Această chestiune a criminalității și a imigrației a dominat alegerile din 2022».
Universitarul amintește că legătura dintre nesiguranță și imigrație a fost făcută treptat. «Acest tabu a căzut mai întâi la Democrații Suedezi (partidul «național-populist»), apoi la celelalte mari partide», explică el. «Faptele au arătat că bandele infracționale erau aproape toate dominate de imigranți.» Mai mulți lideri ai unor organizații criminale, în special turci, au fost arestați în străinătate. În ianuarie 2026, pentru prima dată în ultimii opt ani, nu s-a înregistrat niciun deces cauzat de violența criminală.
Elite deconectate
«Am ales o altă cale pentru Suedia și am acționat pe ambele fronturi: restabilirea ordinii publice și reluarea controlului asupra fluxurilor migratorii», explică ministrul Johan Forssell, membru al partidului Moderaților (conservatori), din care provine și prim-ministrul Ulf Kristersson.
Anul acesta, el estimează că doar aproximativ 4 000 de persoane vor depune o cerere de azil — dintre care o treime (1 500) vor avea câștig de cauză —, față de 163 000 câți erau în urmă cu zece ani, doar în anul 2015. «Acel an, cu o sosire masivă într-o țară de 10 milioane de locuitori, a fost un adevărat episod traumatic», explică profesorul Aylott. El constată că la acea vreme exista o «prăpastie uriașă între opinia publică și elite pe tema imigrației». Această discrepanță a permis Democraților Suedezi (SD) să ajungă astăzi la 20% din intențiile de vot, într-o țară ce părea cândva puțin receptivă la astfel de formațiuni.
De-a lungul anilor, o bună parte din ideile SD s-au impus, devenind «mainstream». Atât de mult încât, în 2022, partidul a fost asociat grupului de la Tidö — după numele unui castel din apropierea Stockholmului unde a fost semnat pactul —, grup ce reunește partidul Moderaților, Creștin-Democrații și Liberalii.
Guvernul a adoptat atunci o serie întreagă de legi și măsuri:
-
Însprirea sistemului de azil;
-
Condiții mai stricte pentru reîntregirea familiei;
-
Acces mai dificil la imigrația de muncă pentru joburile necalificate, prin introducerea unui nou salariu minim;
-
O nouă politică de sprijinire a returnării, cu o stimulare financiară ce poate ajunge la peste 30 000 de euro;
-
Eliberarea exclusivă a permiselor de ședere temporară (există discuții privind aplicarea acestei măsuri și persoanelor care dețin deja un permis de ședere permanentă).
Modelul danez
În iunie a fost adoptată o lege care condiționează titlurile de ședere de o «conduită onorabilă» — o idee susținută tot de SD. «Suntem acuzați că SD ar fi de extrema dreaptă», comentează Greger Bjökegren, un consultant imobiliar de 70 de ani, «dar nu văd de ce ești de extrema dreaptă doar pentru că vrei ca oamenii care vin în țara noastră să-i respecte legile și regulile!»
Într-o țară în care o cincime din populație este de origine străină, el consideră că lucrurile au mers prea departe: «În azilul de bătrâni unde stă mama mea, 80% din personal era de origine străină. Ei costă mai puțin, în special datorită subvențiilor. Mulți abia vorbeau sau vorbeau foarte prost suedeza, iar ea era mâhnită că nu înțelege nimic.»
Peo Hansen, profesor la Universitatea din Linköping și la Universitatea Johns Hopkins pe probleme migratorii, confirmă că sectoare precum sănătatea, azilurile de bătrâni sau restaurația sunt foarte dependente de această derivedă de muncă. «La fel ca serviciile multor municipalități, care sunt uneori pe o linie diferită de cea a guvernului central», precizează el.
«În câțiva ani, țara care trecea drept cea mai generoasă din UE în privința azilului a devenit una dintre cele mai draconice.»— Peo Hansen, profesor la Universitatea din Linköping și la Universitatea Johns Hopkins
«Punctele de vedere care susțin frontierele deschise sunt adesea prezentate drept o postură foarte umană», continuă ministrul Imigrației, «dar nu este nimic uman în a primi oameni cărora nu le poți oferi de muncă și condiții decente de trai. Nu este acceptabil ca zece copii să stea înghesuiți într-un apartament mic și să se dezvolte o societate paralelă. Pentru a păstra o atitudine de deschidere, trebuie să stăpânești fluxurile.» Pentru Johan Forssell, mai rămâne de lucrat la o mai bună integrare, la consolidarea coeziunii sociale și la eficientizarea returnărilor celor care nu trebuie să rămână în Suedia — chiar dacă aceste returnări au crescut deja cu 60%.
Cu mici nuanțe, astăzi domnește un larg consens politic asupra acestei fermități migratorii, ce răspunde așteptărilor opiniei publice. Până și Social-Democrații au făcut cunoscut faptul că, dacă vor reveni la putere, nu vor pune la îndoială măsurile adoptate de dreapta.
«În câțiva ani, țara care trecea drept cea mai generoasă din UE în privința azilului a devenit una dintre cele mai draconice», concluzionează Peo Hansen. Alături de Danemarca vecină, care a servit drept model — atât aici, cât și în alte părți.
