Libertatea există în absența controlului guvernamental. Suntem liberi atunci când putem să ne practicăm credința, să ne exprimăm, să scriem, să ne câștigăm existența și să ne protejăm familiile și proprietățile fără teama că agenții guvernamentali ne vor pedepsi pentru acțiunile noastre, conform American Thinker. Părinții fondatori ai Americii au adoptat o viziune extinsă asupra libertății personale, care recunoaște dreptul inerent al fiecărei persoane de a face ceea ce consideră de cuviință, atâta timp cât acea persoană se abține de la a încălca libertățile altuia. Așadar, libertatea vine imediat cu anumite restricții. Dacă am trăi fiecare singur pe propria insulă, nu ar conta decât libertatea noastră, nu a altcuiva. Când trăim într-o societate, libertatea noastră vine cu anumite sarcini — și anume, obligația de a nu încălca libertatea altora. Cu alte cuvinte, există o considerație morală care însoțește în mod necesar exercitarea libertății. Acțiunile mele cauzează rău altcuiva? Exprimarea voinței mele restricționează în mod nedrept exprimarea altuia? Deciziile mele neagă în mod nedrept libertatea altcuiva?
Rău…echitate…dreptate — acestea sunt cuvinte esențiale pentru raționamentul moral al fiecărei persoane. Sunt subiecte care sunt disecate și analizate pe tot parcursul Bibliei. Deoarece dreptul nostru comun a evoluat dintr-o viziune biblică asupra lumii, sistemul nostru juridic este înrădăcinat în moralitatea iudeo-creștină. Prin urmare, un american care încearcă cu sinceritate să fie un bun creștin acționează, de asemenea, probabil în limitele legii americane. Luate împreună, libertatea, reținerea morală și pedeapsa legală funcționează în armonie în cadrul oricărei societăți. În măsura în care un membru al societății se poate autoguverna în mod rezonabil, pedeapsa aplicată de stat devine inutilă. Când membrii societății renunță la autocontrol și urmăresc libertatea personală în mod imprudent sau în moduri care amenință libertatea altora, pedeapsa aplicată de stat intervine pentru a impune restricții legale acolo unde reținerea morală s-a dovedit ineficientă.
Astfel, există o relație naturală între libertatea personală, conștiința morală și forța statului. Cu cât oamenii își urmăresc libertatea în moduri morale și juste, cu atât statul devine mai irelevant. O societate ai cărei membri sunt capabili să se autoguverneze nu are nevoie de aparatul guvernamental. Supravegherea obligațiilor legale ale populației și aplicarea pedepselor impuse de stat devin nu numai redundante, ci și încălcări nedrepte ale libertății personale. Nu este o coincidență faptul că societățile libere există acolo unde există un grad ridicat de încredere reciprocă între oameni. Dacă proprietarul unui magazin are încredere că clienții nu vor fura, atunci afacerile pot prospera fără ca o forță de poliție guvernamentală să monitorizeze tranzacțiile private. Dacă clienții au încredere că producătorii se vor abține de la fabricarea de produse dăunătoare, atunci comerțul poate prospera fără a fi nevoie de agenții guvernamentale de reglementare. Dacă membrii societății recunosc că roadele muncii unui individ îi aparțin acelei persoane, atunci drepturile de proprietate sunt respectate fără a fi nevoie de instanțe și procese. Dacă dezbaterea publică, disidența și exprimarea personală sunt foarte apreciate, atunci nu este nevoie ca agenții guvernamentali să controleze cuvintele și ideile ca fiind „discurs de ură”, „discurs dăunător” sau „dezinformare”.
Societățile cu un nivel ridicat de încredere sunt incubatoare naturale ale libertății. În consecință, cultivarea încrederii între membrii societății maximizează libertatea personală. Cum cultivă societățile încrederea? Într-un cuvânt: cultura.
Publicitate
Cultura este acea colecție de obiceiuri, moravuri, atitudini, tradiții, credințe, obiceiuri, limbă și moduri de viață care leagă un popor. Cultura este un cod de conduită nescris transmis de la o generație la alta. Cultura este liantul esențial care permite membrilor obișnuiți ai societății să se îndrepte în aceeași direcție fără un conducător evident. Societățile cu culturi puternice nu au nevoie de forțe de poliție externe, deoarece membrii societății se „patrulă” singuri.
Când acea cultură include un respect profund pentru libertatea personală, proprietatea privată, libertatea religioasă, libertatea de exprimare și autoapărarea, încrederea reciprocă care există între cetățeni asigură în mod natural binecuvântările libertății.
Nu este o întâmplare că un american, Thomas Jefferson, a scris Declarația de Independență acum două sute cincizeci de ani. Nu este o întâmplare că reprezentanții celor treisprezece colonii originale ale Americii au elaborat împreună o Constituție care limitează în mare măsură puterile guvernului și protejează în mod explicit drepturile inalienabile ale americanilor. Nu este o întâmplare că respectul americanilor pentru proprietatea privată a transformat un continent necolonizat în cea mai bogată, cea mai inovatoare și cea mai influentă țară din lume. Un popor moral, dedicat libertății personale, poate construi, face și realiza orice. Un popor moral, dedicat autoguvernării, poate remodela întreaga lume. Nu este greu de înțeles de ce valorile Lumii Noi au amenințat întotdeauna strânsoarea Lumii Vechi asupra puterii globale. Într-o lume în care inteligența, munca asiduă și dedicarea contează mai mult decât titlurile nobiliare și moștenirea nemeritată, omul de rând este capabil să genereze bogăție fără permisiunea unui lord feudal. Într-o lume în care libertatea de exprimare și libertatea de întrunire sunt virtuți politice prețuite, omul de rând este capabil să-și formeze opinii fără ajutorul așa-numitelor „elite”. Într-o lume în care autoapărarea și deținerea privată de arme de foc merg mână în mână cu autoexprimarea și proprietatea privată, omul de rând este stăpânul castelului său și nu este servitorul nimănui.
„Elitele” globalismului promovează ideea unei „Noi Ordini Mondiale” de zeci de ani. Dar este important să ne amintim că, atunci când americanii și-au declarat independența față de Imperiul Britanic, au stabilit o „Nouă Ordine Mondială” care a continuat până în prezent. La două sute cincizeci de ani de la Declarația de Independență, Statele Unite sunt cea mai bogată, cea mai puternică și cea mai robustă națiune care a existat vreodată. Are 4% din populația lumii, dar influențează fiecare colț al globului. Când Vechea Europă promovează o „Nouă Ordine Mondială”, vechii aristocrați sunt disperați să se întoarcă la condițiile sociale care existau înainte de 1776. Globalistii vor ca „Vechea Ordine Mondială” să fie rebranduită ca ceva nou. Întrebați-vă cum ați putea distruge „Noua Ordine Mondială” a Americii, astfel încât sistemul feudal al Vechiului Continent să poată reveni. Dacă doriți să demontați libertățile economice și politice ale americanilor, atunci trebuie să distrugeți încrederea reciprocă a acestora. Dacă doriți să-i învrăjbiți pe americani unii împotriva celorlalți, atunci trebuie să ruinați fundamentele culturii lor comune. Pentru a slăbi legăturile culturale, trebuie mai întâi să descurajați autocontrolul. Prin descurajarea autocontrolului, încurajați cererile de control guvernamental. Prin împuternicirea statului, diminuați sfera libertății personale. Când oamenilor li s-a negat libertatea suficient de mult timp, uită ce înseamnă să fii liber. În cele din urmă, când guvernul oferă asistență socială „gratuită” în schimbul ascultării, descendenții oamenilor liberi își acceptă noile lanțuri. Acceptă controlul total al guvernului. Acceptă sclavia.
Inundarea țărilor occidentale cu imigranți străini nu a avut niciodată legătură cu compasiunea. Globalistii folosesc migrația în masă pentru a distruge orice urmă de încredere socială. „Multiculturalismul” nu are nimic de-a face cu promovarea păcii civice. Globalistii „divizează și cuceresc” populațiile pentru a domni mai ușor peste părțile dezmembrate. Programele anticreștine nu există pentru a proteja punctele de vedere „diverse”. Globalistii atacă creștinii deoarece virtutea creștină cultivă reținerea morală necesară pentru ca libertatea să prospere.
Pentru globalisti, libertatea este dușmanul. Controlul guvernamental este cel mai mare prieten al lor. Nu poți distruge prima și promova cea de-a doua până când legăturile naturale ale societății nu sunt mai întâi rupte. Totalitarismul nu sosește niciodată prin decret. El vine la cerere. În al două sute cincizecilea an al ordinii „Lumii Noi” a Americii, amintiți-vă acest lucru: libertatea noastră este mereu sub atac. Fiți vigilenți și apărați-o.
