Nu subestimați niciodată capacitatea europenilor de a fi șocați de Donald Trump. Șocați că vrea să facă pace în Ucraina. Șocați că vorbește cu Vladimir Putin. Șocați de Strategia de Securitate Națională (NSS) de săptămâna trecută, cu avertismentele sale privind „ștergerea civilizației” Europei – o lovitură la adresa politicilor noastre de imigrare, conform Unherd.
Reacția lor exagerată îmi amintește de căpitanul Louis Renault, acel polițist cinic și corupt din Casablanca. Dar, spre deosebire de Renault, care doar se prefăcea „șocat” când descoperea casa de jocuri de noroc și însușea câștigurile, clasa politică europeană chiar nu a prevăzut nimic din toate acestea. Poate că ar fi trebuit să o facă. În schimb, europenii se agăță în continuare de ideile de sfârșit al istoriei care au caracterizat gândirea politică occidentală între 1990 și 2020.
Mass-media tradițională europeană și mulți dintre intelectualii săi sunt creaturi ale acelei perioade. Ei urăsc Maga și mutanții săi europeni, dar nu înțeleg de ce se întâmplă acest lucru. Ei văd ascensiunea Marinei Le Pen și a lui Nigel Farage ca pe o conspirație rusă, ajutată și susținută de o industrie Big Tech pernicioasă. Ei continuă să arate cu degetul și să țipe, și continuă să piardă bătăliile. Și continuă să-l subestimeze pe Trump – eroarea lor fatală.
NSS poate fi detestabil, deoarece încearcă să construiască un nou naționalism, dar este o declarație de politică externă care ar trebui luată în serios. Aș plasa-o într-o categorie similară cu Acordul Mar-a-Lago, care a fost larg respins, chiar dacă deținea cheia politicii economice a lui Trump. Documentul, scris de Stephen Miran, fost consilier politic al lui Trump și acum membru al consiliului guvernatorilor Rezervei Federale, conținea două mesaje importante pe care europenii nu le-au observat. În primul rând, Trump ar folosi tarifele pentru a obține avantaje față de alte țări în comerțul global. Și, în al doilea rând, europenii ar trebui să plătească SUA pentru garanții de securitate sub forma unor achiziții militare sporite. Europenii ar fi trebuit să țină seama de aceste avertismente.
Dar după ce Trump a anunțat tarifele, ei au trimis echipa B să negocieze la Washington – apoi au cedat. Apoi Europa a cedat din nou în privința cheltuielilor militare. Cel puțin la prima vedere, NSS pare să reînvie Doctrina Monroe din 1823, lucru pe care secretarul apărării Pete Hegseth s-a angajat în mod explicit să îl facă. Această veche doctrină stipula că SUA nu vor tolera interferența în afacerile sale interne din partea fostelor puteri coloniale și că, la rândul său, nu va interfera în politica altor țări.
Deși există contradicții aici – NSS susține în mod explicit interferența în politica altora – există și similitudini. Trump, la fel ca Monroe, vede țările străine ca parteneri de afaceri tranzacționali sau concurenți, sau ambele. Dar a avut loc o reorganizare a rolurilor tradiționale. Astăzi, UE este considerată un concurent, iar Rusia un viitor partener de afaceri. Trump este, de asemenea, fericit să încheie acorduri cu liderii arabi, inclusiv cu Ahmed al-Sharaa, președintele sirian și fost membru al Al-Qaeda.
Nu este de mirare că adepții politicii externe de școală veche sunt confuzi. Moscova, însă, va fi probabil cel mai mare beneficiar al noii abordări. Spre deosebire de majoritatea liderilor occidentali, Trump înțelege puterea comercială a Rusiei. Este una dintre cele mai bogate țări din lume în resurse, și nu doar în petrol și gaze. Este cel mai mare producător mondial de paladiu. Are zăcăminte mari de elemente rare în Siberia, multe dintre ele neexplorate. Este un producător important de nichel, cupru, aluminiu și zinc.
Rusia va beneficia, de asemenea, de încălzirea globală. Clima mai caldă din Arctica deschide Ruta Mării Nordului, un pasaj maritim care se întinde de la Alaska până în Norvegia. Trump înțelege acest lucru; Europa nu. Există un pasaj în NSS care este deosebit de revelator. Acesta se află în centrul influenței actuale a Americii și al declinului Europei. Pasajul arată clar de ce SUA sunt atât de puternice. Acest lucru nu se datorează în primul rând puterii militare, ci, potrivit documentului, unui sistem politic agil, capabil să corecteze cursul; celei mai inovatoare economii din lume, în special sectorul tehnologic; și celui mai important sistem financiar și monedă din lume.
Europa nu se poate lăuda cu nimic din toate acestea. Având doar un surplus de gândire de grup și un deficit de previziune strategică, europenii s-au bazat pe SUA pentru a le furniza servicii critice – cum ar fi sprijinul financiar global, absorbția economiilor excedentare și, bineînțeles, protecția militară – și au renunțat practic la inovare. UE nu a reușit niciodată să formeze o piață comună de capital din cauza intereselor naționale înguste. Chiar și piața unică, odată simbolul integrării europene, a fost distrusă de suprareglementare.
Între timp, politica europeană stagnează. Da, există un pericol real de „ștergere a civilizației”, dar cauza nu este imigrația. În schimb, este această dependență excesivă de SUA, care a creat inerție politică și o serie de state eșuate. Să luăm în considerare secțiunea dedicată Europei din documentul NSS. Aceasta are un titlu în stilul Maga, „Promovarea măreției europene”, și începe cu o recunoaștere a declinului Europei. Europa reprezenta 25 % din producția economică globală în 1990; astăzi, această cifră a scăzut la 14 %.
Documentul menționează că slăbiciunea economică și politică a Europei a dus la o lipsă generală de încredere în sine. Acest lucru este cel mai evident în relația Europei cu Rusia. Următoarea declarație despre războiul din Ucraina din NSS este mai coerentă decât orice altceva veți citi vreodată în Europa: „Administrația Trump se află în conflict cu oficialii europeni care au așteptări nerealiste în ceea ce privește războiul”. Politica europeană se bazează pe ideea că Ucraina poate încă respinge Rusia din teritoriile ocupate. Aceasta este o iluzie. De la eșecul ofensivei ucrainene din primăvara anului 2023, a devenit clar că nu există nicio cale către victorie. „Există un pericol real de «ștergere a civilizației», dar cauza nu este imigrația.” Inevitabil, Europa a reacționat la document cu o groază neîmpăcată și iluzorie – sunt șocați! – mai ales în ceea ce privește amenințarea de a cultiva „rezistența față de traiectoria actuală a Europei în cadrul națiunilor europene”.
Politica oficială a Americii este acum de a-i sprijini pe Nigel Farage, Marine Le Pen și Alice Weidel. În timp ce Germania, Franța și Marea Britanie se luptă să realizeze schimbări politice semnificative, Trump amenință să preia controlul. Să fim sinceri, este șocant să vedem acest lucru exprimat în mod clar. Este evident că nu este vorba de Doctrina Monroe. SUA încearcă să se amestece masiv în politica internă a Europei. În acest sens, politica este imperialistă. SUA vor face tot ce le stă în putință pentru a-și menține poziția de lider în domeniul tehnologiei, finanțelor și al armatei și pentru a menține Europa o colonie de facto a SUA.
Dar, în loc să se agite când au înțeles situația, europenii ar fi trebuit să prevadă acest lucru. Ar fi trebuit să fie pregătiți. Henry Kissinger a glumit spunând că poate fi periculos să fii dușmanul Americii, dar este fatal să fii prietenul Americii. Aceasta descrie cu o precizie mortală poziția europeană în acest moment. Orice țară sau grup de țări care se respectă ar încerca în acest moment să se elibereze de sub controlul Americii.
Dar, la fel ca un dependent care se confruntă cu sevrajul, acest lucru ar necesita putere și disponibilitatea de a face sacrificii. Europenii ar trebui să renunțe la modelele lor sociale confortabile. Ar trebui să dobândească abilități de gândire și planificare strategică. Ar trebui să reducă impozitele și să-și reordoneze prioritățile în materie de cheltuieli publice. Realeagerea lui Trump ar fi putut fi o oportunitate pentru europeni de a-și lua destinul în propriile mâini. Dar am spus-o înainte și o voi spune din nou: acest lucru nu se va întâmpla. Evident, europenii nu vor opune rezistență. Nu o fac niciodată, pentru că sunt plini de teamă.
Elitele politicii externe europene nu se tem de eșecul politicilor lui Trump, ci de succesul lor. Se tem că sfârșitul ordinii globale multilaterale pe care o iubesc va propulsa în frunte oameni diferiți – oameni precum Steve Witkoff, pe care europenii continuă să-l numească magnat imobiliar fără experiență în politica externă. Dar subestimați oamenii periculoși pe propriul risc. Iar această aroganță ascunde nesiguranța, încurajează inerția și prezice eșecul. Trump vrea ca Europa să rămână dependentă de aprovizionarea americană, la fel cum Europa se teme de simptomele de sevraj dacă renunță brusc.
Trump vrea să mențină relația de dependență, iar noua sa doctrină de securitate spune acest lucru. După cum afirmă NSS, „Europa este vitală din punct de vedere strategic și cultural pentru SUA”. Iar această referire la „vitală din punct de vedere cultural” explică perfect atitudinea lui Trump față de noi. Americanii văd Europa ca pe un muzeu al lumii. Iar europenii s-au conformat de mult timp acestui stereotip. Ei sunt campioni ai conservării și protejării, obsedați de protejarea clădirilor istorice și a satelor medievale, în timp ce suferă de o penurie de locuințe. A fost o vreme când muzica și literatura clasică europeană erau moderne.
Dar astăzi, Europa este un parc tematic cultural, deținut de companii americane de divertisment. Asta numesc eu ștergerea civilizației. Casablanca este o poveste despre americani și europeni. Versiunea pe care am văzut-o se termină cu o replică celebră despre începutul unei frumoase prietenii. Dar povestea noastră nu se va termina așa. Soarta noastră va fi mai degrabă ca finalul original al filmului, cu dialogul tragic dintre Humphrey Bogart și Ingrid Bergman, când americanul spune: „Vom avea întotdeauna Parisul”. Într-adevăr, vor avea.
