Administrația Trump îl evaluează discret pe Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele Parlamentului iranian, ca partener de negocieri și posibil viitor lider al Iranului, în timp ce președintele american încearcă să treacă de la presiunea militară la o soluție diplomatică. În spatele acestei analize se află dorința de a găsi o cale de ieșire din criza iraniană, de a stabiliza piețele energetice și de a obține concesii economice semnificative, în timp ce scepticismul legat de flexibilitatea lui Ghalibaf și contextul tensionat de securitate rămâne ridicat, scrie Politico
Mohammad Bagher Ghalibaf este văzut de cel puțin unii oficiali de la Casa Albă ca un partener acceptabil.
Administrația Trump analizează discret posibilitatea ca președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, în vârstă de 64 de ani, cunoscut pentru amenințările repetate la adresa SUA și aliaților săi, să devină nu doar un partener de negocieri, ci și viitor lider al Iranului, în contextul în care președintele american semnalează o trecere de la presiunea militară la o strategie de negociere.
Oficialii de la Casa Albă nu s-au angajat încă în favoarea unui singur candidat, dorind să testeze mai multe opțiuni pentru a identifica pe cineva dispus să încheie un acord, au declarat doi oficiali sub protecția anonimatului. „Este o opțiune fierbinte”, a spus unul dintre ei, avertizând că nicio decizie nu a fost luată. „Este unul dintre cei mai importanți… Dar trebuie să îi testăm și nu putem grăbi procesul.”
Interesul administrației pentru identificarea unui partener de negociere reflectă dorința de a găsi o ieșire din hățișul în care s-a transformat rapid Iranul, situație care a zguduit piețele globale, a majorat prețul petrolului și a reaprins temerile privind inflația. De asemenea, sugerează o încercare de a răspunde la întrebarea critică apărută după ce conducerea de la Teheran a fost decimată de acțiunile SUA și Israelului: ce urmează și cine va conduce?
Secretarul de presă al Casei Albe, Karoline Leavitt, a declarat: „Acestea sunt discuții diplomatice sensibile și Statele Unite nu vor negocia prin intermediul mass-mediei.”
Președintele Donald Trump a sugerat luni contacte cu „figuri foarte solide” din Iran și a anunțat o pauză de cinci zile pentru „orice atac militar asupra centralelor și infrastructurii energetice iraniene”, în timp ce Teheranul și Washingtonul se angajează în negocieri diplomatice.
Un alt interes major al președintelui este economic: petrolul. Conform unui oficial, Trump nu dorește să distrugă insula Kharg, principalul hub petrolier al Iranului, pentru că speră ca viitorul lider să încheie un acord similar celui realizat de Delcy Rodríguez, vicepreședinta lui Nicolás Maduro în Venezuela. „Totul se reduce la instalarea unei persoane precum Delcy Rodríguez în Iran, pe care să o putem păstra acolo, să nu o eliminăm, să colaboreze cu noi și să obținem un acord favorabil pentru petrol”, a explicat oficialul.
Totuși, unii aliați din Casa Albă consideră prematur și chiar naivă ideea că președintele ar putea alege următorul lider al Iranului în același mod în care a procedat în Venezuela după capturarea lui Maduro. „Pare doar o postură, ca și cum ar încerca să materializeze ceva prin declarații”, a spus un membru apropiat echipei de securitate națională, sub protecția anonimatului. „E bine dacă discuțiile se fac prin intermediari și că se caută o soluție, dar Iranul a demonstrat că poate absorbi lovituri și încă poate complica lucrurile. Nu vor ceda pur și simplu petrolul lui Trump.”
Un alt oficial din Golf a sugerat că Trump ar exagera progresul negocierilor pentru a-și justifica reculul față de termenul autoimpus de 48 de ore, în care amenința sâmbătă seara să bombardeze centralele iraniene dacă strâmtoarea Hormuz nu se redeschidea luni. „Cumpără timp și încearcă să stabilizeze piețele. Ceea ce nu știm este dacă e serios în căutarea unei ieșiri sau dacă pune condiții nerealiste ca Iranul să respingă,” a spus oficialul.
Scepticism există și față de flexibilitatea lui Ghalibaf, fost primar al Teheranului. „Ghalibaf este un insider tipic: ambițios și pragmatic, dar dedicat păstrării ordinii islamiste iraniene. Nu e candidatul cel mai probabil să ofere concesii semnificative Washingtonului,” spune Ali Vaez, analist senior pentru Iran la International Crisis Group. „Chiar dacă ar fi dispus să testeze limitele, establishmentul militar și elitele de securitate l-ar constrânge. După acțiunile SUA și Israelului, atmosfera de la Teheran nu este una flexibilă, ci de neîncredere profundă; sistemul nu vede motive să creadă că Trump sau Israelul ar respecta vreun acord viitor.”
Totuși, mulți din administrație consideră Venezuela ca un model de succes parțial pentru ceea ce ar putea fi realizabil în Iran. De aceea, figura opoziției exilate Reza Pahlavi este considerată improbabilă. „Punem acum pe Reza Pahlavi? Doamne, nu… A crescut în afara țării, și asta ar însemna haos,” a spus un oficial.
Concentrarea administrației este pe persoane care dețin deja putere în sistem, „căutând echivalenți ai chavistilor” — mișcarea politică inspirată de Hugo Chavez. În Iran, această căutare indică tot mai mult spre președintele Parlamentului.
Ghalibaf a negat luni orice negocieri cu SUA, însă oficialii au considerat declarațiile sale ca postură internă. „Suntem în faza de testare pentru a vedea cine poate să se ridice, cine vrea să se ridice și cine încearcă să se ridice,” a explicat primul oficial. „Și pe măsură ce oamenii ies la iveală, facem teste rapide și, dacă sunt radicali, îi eliminăm.”
Un oficial senior de la Casa Albă a declarat că Trump este interesat să obțină un acord de pace cu Iranul în această săptămână, vizând „progrese” în Strâmtoarea Hormuz și un armistițiu. „POTUS, ca oricine, preferă pacea războiului,” a adăugat oficialul.
