Marea Britanie trăiește o dispută aprinsă pe tema introducerii cărții de identitate digitale, măsură anunțată de premierul Keir Starmer pentru a combate munca ilegală și imigrația. Susținătorii proiectului o consideră un instrument de modernizare și control, în timp ce adversarii avertizează asupra unui sistem de supraveghere în masă și alunecării spre o societate a libertăților condiționate. Controversa depășește granițele britanice, anunțând tensiuni similare și în Uniunea Europeană, unde Comisia pregătește lansarea unui portofel digital obligatoriu până în 2026, scrie Le Figaro
Cartea de identitate digitală, dezbaterea care înflăcărează Regatul Unit și riscă să aprindă în curând și Uniunea Europeană
Dacă o parte dintre britanici, favorabili primirii migranților, văd în acest proiect o regresie a drepturilor străinilor, ceilalți se tem de un sistem de supraveghere în masă, de excluderi administrative și de restricții la accesul în sectorul public și privat.
Premierul britanic Keir Starmer a anunțat introducerea unei cărți de identitate digitale pentru a combate munca ilegală și imigrația. Pentru Cyrille Dalmont, director de cercetare la Institutul Thomas More, acest proiect controversat anunță o confruntare explozivă între popor și elite.
Cyrille Dalmont este specialist în problemele etice ale digitalizării și director de cercetare la Institutul Thomas More.
Marea Birtanie este în fierbere. De mai multe luni, două viziuni politice se înfruntă violent: majoritatea laburistă și „progresistă”, condusă de premierul Keir Starmer, și dreapta populist-suveranistă Middle Britain. Disputa nu vizează fiscalitatea sau politica socială, ci însăși identitatea țării. Manifestațiile Raise the Colours și, mai ales, marele miting Unite the Kingdom din 13 septembrie, care a adunat între 100.000 de persoane (potrivit poliției) și 3 milioane (potrivit organizatorilor), au marcat un punct de cotitură.
Criza a căpătat apoi dimensiune transatlantică atunci când JD Vance, vicepreședintele Statelor Unite, a criticat public derapajul britanic în materie de libertate de exprimare și imigrație, mesaj imediat reluat de Elon Musk. La ONU, Donald Trump a accentuat atacul asupra politicilor migratorii europene: „Țările voastre se duc de râpă”, vizând fără echivoc elitele europene care, în cel mai bun caz, tolerează imigrația, iar în cel mai rău, o încurajează – mergând până la a-l cita nominal pe primarul Londrei, Sadiq Khan, ca simbol al acestui naufragiu.
Astăzi, o petiție prin care se cere guvernului britanic să nu introducă o carte de identitate digitală a devenit centrul tuturor pasiunilor. Trei zile după anunțul premierului, această petiție a strâns deja peste 2,5 milioane de semnături. Într-o țară care nu a impus obligativitatea cărții de identitate de aproape șaptezeci de ani, anunțul a avut efectul unei adevărate bombe democratice.
Portofelul de identitate digitală pe care Comisia Europeană intenționează să-l impună până la sfârșitul lui 2026 este însoțit de aceleași formule de justificare ca și cele folosite de Keir Starmer.Cyrille Dalmont
Dacă Keir Starmer a motivat această inițiativă prin dorința de a combate munca ilegală și imigrația, explicând că „nu veți putea lucra în Regatul Unit dacă nu aveți o carte de identitate digitală”, mulți britanici se opun de teama unei supravegheri digitale masive și a reprimării opoziției. De fapt, dacă o parte dintre britanici, favorabili primirii migranților, văd în aceasta o regresie a drepturilor străinilor, ceilalți se tem de supraveghere în masă, excluderi administrative și restricții la accesul în sectorul public și privat.
Această opoziție se înscrie în contextul proliferării legilor împotriva „discursurilor de ură”, adoptate și în alte țări europene. La fel ca legea Avia în Franța, aceste texte sunt prezentate drept instrumente de combatere a violenței, rasismului și antisemitismului. Dar nu putem exclude, și tocmai aici stă pericolul lor etic și politic, transformarea lor în instrumente de cenzură politică.
Întregul impas vine din flexibilitatea noțiunii de „ură”. Cum poate fi transformat un sentiment într-un criteriu obiectiv de condamnare? Desigur, există afirmații intolerabile pe rețelele sociale, dar rațiunea impune să considerăm „ura” ca o emoție subiectivă. Evaluarea ei depinde atât de cel care o exprimă, cât și de cel care o interpretează. Cum să facem un uz înțelept și rațional al acestui concept în epoca triumfului „trăirii subiective?”
Ceea ce se joacă la Londra depășește însă frontierele Regatului Unit. Este același mecanism care a dus la instaurarea pașaportului sanitar și pe care îl vom revedea odată cu implementarea identității digitale europene. Portofelul de identitate digitală pe care Comisia Europeană intenționează să-l impună până la sfârșitul lui 2026 este însoțit de aceleași justificări: combaterea muncii la negru, combaterea imigrației ilegale, securizarea tranzacțiilor și fluidizarea serviciilor publice. Dar dincolo de acest ambalaj se profilează aceeași realitate: instaurarea unui pașaport digital indispensabil pentru a munci, a avea acces la drepturi sau pur și simplu pentru a participa la viața socială.
Din moment ce băncile, operatorii, administrațiile sau angajatorii vor condiționa accesul la serviciile lor de acest portofel, el va înceta să fie un simplu instrument practic și va deveni o cheie vitală, indispensabilă vieții sociale, controlată de stat și de Bruxelles. Nu doar un document de identificare, ci cheia digitală a existenței civice și economice a fiecăruia, o cheie pe care orice putere o va putea bloca după bunul-plac.
Această alunecare în materie de libertăți publice și drepturi fundamentale nu începe cu Keir Starmer și nici măcar cu pașaportul sanitar. Din anii 1990, sub pretextul luptei împotriva terorismului, imigrației ilegale, spălării banilor sau, mai recent, al „fake news”-urilor, statele europene au înmulțit regimurile de excepție, tot mai restrictive și rareori temporare. Supravegherea video, legile antiteroriste, starea de urgență: toate au banalizat ideea că trebuie limitată libertatea tuturor pentru a controla câțiva.
Sub un discurs liniștitor, în numele simplificării și securității, se pregătește un instrument de supraveghere în masă: o bază de date centralizată, interoperabilă și exploatabilă atât de administrații, cât și de partenerii lor privați. Cyrille Dalmont
Pandemia de Covid-19 nu a creat această logică, ci a făcut-o acceptabilă. Din 2020, Uniunea Europeană și-a ridicat barierele pentru a autoriza prelucrarea masivă a datelor personale în numele urgenței sanitare. Pașaportul sanitar și apoi codul QR au obișnuit populația cu regimul de permis de circulație: pentru a călători, a lucra, a intra într-un restaurant sau pur și simplu pentru a te deplasa, trebuia prezentată o autorizație digitală. Ceea ce era odinioară excepție a devenit rutină. Am trecut de la o societate a drepturilor la o societate a permisiunilor condiționate, unde „bunul cetățean” are acces la drepturi, iar „răul” își vede libertățile dezactivate de la distanță.
Cum va arăta următoarea etapă? Odată cu portofelul de identitate digitală european, fiecare cetățean, rezident sau întreprindere va avea un identificator unic, condiție de acces la serviciile publice și private, de la bancă la muncă și până la sănătate. Sub un discurs liniștitor, în numele simplificării și securității, se va constitui un instrument de supraveghere în masă: o bază de date centralizată, interoperabilă și exploatabilă atât de administrații, cât și de partenerii lor privați.
Dezbaterea care inflamează astăzi Regatul Unit pe tema identității digitale adună laolaltă chestiuni etice și politice majore – libertăți condiționate, autorizare prealabilă, imigrație, identitate – de care nici politicienii, nici filosofii, nici marii juriști nu par să se preocupe.
Ea anunță, poate, o confruntare explozivă între popoare și elite care nu se mai înțeleg. Căci miza nu este tehnică. Nu este vorba doar despre o carte sau un portofel digital, ci despre o schimbare de paradigmă în raportul nostru cu libertatea, statul de drept și încrederea politică. O schimbare de civilizație? Riscul ca societățile noastre să alunece într-un model în care a exista, a munci, a te deplasa sau pur și simplu a te exprima nu va mai fi un drept, ci o favoare acordată condiționat de conformitatea la un referențial unic este astăzi cât se poate de real. Libertatea înlocuită de autorizație.
