La două mii de ani de când a fost încălecată de romani, Dacia a ajuns să fie refuzată și de soldații francezi. Armata franceză achiziționează 1000 de camionete marca Ford în cadrul unui program de înlocuire a vechilor modele off-road Peugeot, alegând mașinile americane în defavoarea modelului Dacia Duster de la Renault.
Colibași-ul e în doliu! Obișnuiți, de câțiva ani, cu succesul fetei lor modeste de la țară, frumușică, sănătoasă, roșie ( metalizat) în obrăjiori și, mai ales, ieftină, producătorii argeșeni sunt de-a dreptul devastați după nefericitul eveniment. Nu le vine să creadă că necazul a venit tocmai de la compatrioții patronilor. Pentru noi, dragi freres francais, este inacceptabil să nu putem aranja o licitație, mai ales când cumpărătorii ne sunt, practic, rude. Eram preciși că frăția de limbă e mai a dracu’ decât aia de sânge!
‘’Nu este vorba de America versus Franța’’, a subliniat purtătorul de cuvânt al Ministerului francez al Apărării, Pierre Boyle. ‘’Ford a primit comanda datorită capacității mari a modelului Ford Ranger, care poate transporta 5 adulți și o încărcătură de o tonă’’, își justifică el măgăria geo-politică.
Ce vrăjeală de doi franci! Ce scuze stupide au găsit ei!
Zi, bă, nene, că nu ne suporți pe noi, românii, de la faza cu ‘’monsieur, s’ il vous plaît’’, și cu asta basta ! Nu încerca să ne îmbârligi ca pe ultimii fraieri ai Europei ( când noi suntem penultimii)!
Nenică, Pierre…Petrică, tată, fii o țâră antenă la cele ce urmează: o fi Fordu’ bun, da’ la ei acolo, peste ocean. Află că pentru restul drumurilor, tot Dacia a cea mai tare. Veniți, tu și cu tot ministerul ăla francez de apărare, în România ca să vedeți de ce e în stare Dusterul la el acasă. Zici că Fordu’ ăla ia cinci bucăți? Păi, asta e căcat, frăție! O Dacie Logan, nu ditamai gipu’ Duster, poate căra la un singur drum 20 de nuntași cu câte un porc viu în poală, patru damigene, 100 de araci de vie, o găscă jumulită, patru saci de făină și tot mai rămâne spațiu liber, pentru o bicicletă, două. În plus, ca avantaje, Dacia ți-o repară oricine, nu trebuie s-o cari la service în America. Îi schimbi distribuția cu niște ștrampi de muiere, o îndrepți cu ciocanu’,ți-o grunduiești singur duminica în spatele blocului, sufli în jiglior și-i dai pedală, fără nicio problemă. Numai că dacă vrei să mergi la volan, îți trebuie un carnet de conducere, cât de cât în regulă.
Aaa, sau poate nu ți-a plăcut la ea interiorul!
Fratele meu, te înștiințez pe această cale, a internetului, că pentru clienții premium, avem și dotări de lux: mileuri-suport pentru cățeluși care, la hopuri, dau grațios din capete, struguri superbi (din plastic) de lipit pe geamuri, set de ciucurași din mohair pentru oglinda retrovizoare și cheia de contact, castel sculptat în plexiglas pentru schimbător de viteze, mânuță inscripționată cu ‘’Drum bun!’’, pește de sticlă de pus pe bord, deasupra ecranului de la GPS și multe alte ornamente de un bun gust desăvârșit, realizate (atenție: hand-made) de meșteri populari autohtoni, din lemn, pene, scoici sau lână de oaie.
Ei, ce zici, cher Pierre? Acum îți pare rău că te-ai pripit, nu? C’est la vie, colega! Și încă ceva: după ce oți păți pe front rușinea cu Fordul, ca Napoleon la Waterloo, să nu veniți plângând cu mâna întinsă pe la Pitești că nu suntem acasă.
