E un frig afară de îngheaţă şi preţurile la carnea de porc, ulei, zahăr, ca să nu mai vorbim de agentul termic. Agent, care, ca şi Pacepa, nu mai e de mult în ţară. Şi dvs., cititori ai „Jurnalului Naţional”, aţi fi vrut pe vremea asta să scoateţi din apartamente, frumuseţe şi mândreţe de parlamentari. Păi, dacă-i scoteam pe domnii ăia cu ţurloaiele în frig, rămânea ţara fără Parlament. Situaţie, care mai era cum era, dar rămâne un popor întreg fără bancuri. Nu găseşti, aşa, pe orice drum, un Bulă, un Severin, un Mischie, un Tutunaru. Trebuie să mai treacă cel puţin o revoluiţe ca să mai apară nişte pesonaje ca cele de mai sus. Fie din decembrie, ianuarie, februarie… ş.a.m.d. Doamne, bine mai e că are anul 12 luni! Ce ne făceam dacă avea numai o singură lună. Eram de râsul lumii: rămâneam numai cu o (una) revoluţie. Aşa mai merge! Urmează Revoluţa din Ianuarie, se pregăteşte Revoluţia din Februarie. Dar ce ne zbatem noi atâta. Revoluţiile astea se pot face lejer şi la gura sobei. Ici un steag, îl înfingi în mămăliga de pe masă, după care te duci în beci şi scoţi un „kil” de vin negru – puterea ursului. Apoi încaieri nişte ouă în tigaie, mai pui nişte jumări de anul trecut pe masă, umbli la borcanul cu castraveciori şi revoluţia poate să înceapă. Dacă teroriştii încep să atace primii, cum s-a mai întâmplat, atunci tragem mai întâi o ţuică mică, doar n-o să stai cu mâinile în sân când vezi că eşti luat cu asalt. Şi dacă mămăliga, în care este înfipt steagul, nu explodează, putem trece liniştiţi în tranşeele aşternutului. Căci e un frig afară de îngheaţă revoluţia. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
