Io nu-nţeleg de ce e împărţit Parlamentu ăsta în stînga şi-n dreapta şi-n centru-stînga şi-n centru-dreapta şi-n centru-centru şi mai la centrudecîtatîtanusepoate, de vreme ce votează toţi, cum ar spune un fost coleg de redacţie de Jurnalu, “cu bucile strînse”. “O să vi se-ntîmple şi vouă”, a zis Udrea cu vocea ei metalică, de vrăjitoare. Făcuse apel, bunăoară, la fricile ancestral ale oricărui parlamentar care se ştie cu musca pe căciulă.
“Vă ştiţi voi, năbădăioşilor, vă ştiţi voi, lacomilor, vă ştiţi voi, cabotinilor, mincinoşilor, vă ştiţi voi, ariviştilor”, spusese, de fapt, zîna din Pleşcoi, iar ăştia au pus botu şi au votat “conform conştiinţei”. Nu voiau, vezi bine, să ajungă să dea mina cu Beciul Domnesc”. Ceva mai drăguţ nu se putea.
Nu mai eşti de stînga, nu mai eşti nici de dreapta, politicianule. Nu eşti decît un căţeluş vîndut de propria ta nimicnicie. Un corupt îmbrăcat bine, care pute bine, care conduce o maşină bună, care pozează bine, care dă bine la cameră, care vorbeşte bine, care votează “bine”.
Votează “bine”, politician onest! Fă “bine” şi votează “bine”, în acord cu conştiinţa ta. Şi vezi că diseară eşti invitat la un talk-show. “Ți-ai pregătit cămaşă, tot? Te-ai hotărît ce cravată-ţi iei? Ai cuvintele la tine? Ştii ca ce te-ntreabă? Să-ţi faci şi tu un mic discurs, să nu taci ca prostu cînd alţii turuie despre interesu naţional. Să nu taci, să nu taci politician onest, care votează cu conştiinţa, să vorbeşti, să le zici, să te aprinzi, să întrerupi, să ataci, ca un şarpe să ataci, să nu cumva să-ţi tacă gura aia, să fii bun, să te războieşti, ia-ţi lumina aia bună cu tine şi, vezi, dacă ţi se pune vreo întrebare mai incomodă aşa, să nu taci, să zici ceva de ochii moderatoarei sau să te prefaci că-ţi scapă pixu pe jos, să te joci cu vorbele, să foloseşti locuţiuni adverbiale multe, că astea umplu spaţiul de emisie şi, poate, cine ştie, i se face lu aia milă de tine şi bagă publicitate. Amărîtule!
Nu contează că eşti la stînga, nu contează că eşti la dreapta. Tu mergi pe burtă în fiecare mandat şi taci, timpu trece, leafa merge. Dacă te-njură cineva, bag-o p-aia cu înaltu demnitar, că te-a fătat mă-ta-n Parlament, direct în staţie la Izvor la metrou te-a lăsat, într-un coş de nuiele, să-ţi faci carieră n “cea mai înaltă instituţie a statului, apărătoarea democraţiei sau cum era aia.
Te-ai specializat în cuvinte goale, eşti gol tu, pe dinăuntru, eşti cabotin, laş, spurcat la şpăgi, nu spui <nu> la nici o învîrteală. Bravo ţie, politicianule, bravo conştiinţei tale cu care votezi. Bravo lu lu Udrea că te face ca pe puii pe găină.
De fapt, asta şi eşti: un pui de găină îmbrăcat în costum Armani.
