Sobieski și românul

Traian Băsescu se reprofilează. După modelul lui Bill Clinton, care face bani frumoși povestind diverse chestii în fața unui public, fostul președinte al României a fost invitat ca ’’main speaker’’ la Conferința Internațională intitulată ’’Situația politică și economică în Europa Centrală și de Est’’, organizată la Varșovia de Sobieski Institute. După un show de 10 ani, eram convins că i-am prins stilul lui Traian Băsescu și chiar mă obișnuisem cu mesajele lui contradictorii, însă asta cu ’’speaker-ul’’ în fața maselor ( nu sub mese) m-a bulversat total.

O milionime de secundă îl crezusem când, înainte de terminarea mandatului, afirma cu mâna pe ficat că vrea să se retragă în agricultură. Mi s-a părut de-a dreptul idilic pentru un om care-și petrecuse atâta timp pe mare să-și dorească finalul pe pământ. Culmea e că pe uscat te poți legăna, după un clondir de rachie, mai dihai decât cu corabia în mijlocul oceanului. Dar legat de acest mic detaliu nu mi-aș fi făcut probleme că nu s-ar fi adaptat. În definitiv, ’’răul de mare’’ nu se deosebește prea mult de răul de la o mare mahmureală.

Oricum, postura de țărănache ( în cel mai frumos înțeles al cuvântului) l-ar fi prins perfect. Față avea, energie să dea la sapă zi-lumină poseda. Ce s-o mai lungim? Era de-acolo! Dolănescu printre zarzări ar fi fost nimic pe lângă Băsescu ținându-se de salcâm. Dacă mai trăia Grigorescu, l-ar fi pictat într-o mie de tablouri cu teme pastorale.

Un Moromete sadea, doar că în loc de pieptar și cușmă de miel, eroul nostru ar fi purtat, cum ne-a obișnuit, vestă și fes de la exclusivistul brand cu rechinul pe post de logo.

Primul semn de întrebare mi-a apărut atunci când, după ce în toamna lui 2014 a anunțat că se apucă de pomicultură, s-a răzgândit și a luat terenul de la Nana pe care urma să cultive cereale. Ei, am gândit eu ca neinițiatul că-s prune, roșcove, grâu sau porumb, tot aia e. Cu mult zahăr, toate poamele fermentează la fel și, pân’ la urmă, o dată ajunse-n gât nici nu mai contează ce ai semănat. Mi-l și închipuiam pe nea Trăinel cum, în colbul câmpului, striga ’’Apăăă!’’, cu aceeași voce arsă cu care, în tinerețe, anunța din vârful catargului...’’Pămââânt!’’. Ca prin minune, fata morgana cu paporniță Vuitton, l-ar fi invitat, ca vecină de tarla, la o tratație pe ștergar Gucci și-un pui de somn la poalele muntelui de coceni.

Da’ de, n-a fost să fie!

Nu se știe dacă statutul dubios al terenului de la Nana l-a făcut să-și schimbe optica sau, pur și simplu, a intuit că vrăjeala de speaker e mai profitabilă decât depănușatul de porumb. Un lucru rămâne, din păcate, cert: căpitanul a părăsit treierătoarea înainte de a fi lansată.