Acum, când Ioan Stoica a fost pus deoparte, la răcoare, parcă s-a instalat liniştea în ţară. Nimeni nu mai fură, nimeni nu se mai lasă corupt, treaba merge ca unsă. Conu’ Stoica a spălat societatea românească de toate păcatele. ARIEL scrie pe el. Ce să mai vorbim de cei care au tras în decembrie, de cei care tot trag în piept statul român (o făbricuţă rentabilă pe degeaba, un teren de mii de hectare luat cu 1 leu/m2, de cei ce au dat flota pe trei kile de peşte şi o caracudă moartă)! Ce să ne mai căim atâta, că doar organele competenţe şi-au făcut datoria! Ioan Stoica a fost prins. Lăsaţi-le dracului de procese ale corupţiei, de furturi de miliarde, nu înţelegeţi că Ioan Stoica a fost prins? Ce bine prinde un joc de „întrajutorare”, cum a fost CARITAS-ul! Într-o ţară ca România, o părticică mică din depunători se îmbogăţeşte peste noapte, pe spinarea a sute de mii de oameni care, decât să se deplaseze până la Cluj să-şi recupereze banii – mai mare daraua decât ocaua – strâng din dinţi şi se jură că n-o să mai joace în viaţa lor la CARITAS. Toate energiile negative se strâng deasupra capului patronului jocului şi arestarea lui vine ca o salvare pentru România. Ce bine ar prinde ţării arestarea, măcar o dată la cinci ani, a unui Stoica! Toată lumea ar merge mai departe curată, liniştită, înfloritoare. Să ne trăieşti coane Stoica, ani mulţi fericiţi, să-ţi dea Dumnezeu sănătate şi multe împliniri. Atât pe plan profesional, cât şi în sânul societăţii, dacă în cel al familiei nu se poate, momentan! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
