Degeaba li s-a fluturat grecilor pericolul falimentului național, diversioniștii imperialismului și-au ratat misiunea. Aidoma ni se împuie și nouă capul cu previzibilul dezastru al neacceptării birurilor Înaltelor Porți de aiurea. La naiba cu odioasa minciună, cât s-o mai acceptăm? Haideți să repunem lucrurile în adevărul lor implacabil: creditul internațional nu-i altceva decât instrumentul robiei statale. Iar fondurile europene la care ai acces în condiții extrem de restrictive se întorc invariabil la furnizor, prin firmele transnaționale alese să execute lucrările contractate.
Acesta este motivul condamnării exemplare a beneficiarilor români de bani comunitari prin fraudă. S-a vrut înfricoșarea penală a potențialilor apucători de resurse comunitare și îndepărtarea lor de o sursă destinată altora. De aceea nu s-a mai îngrămădit nimeni să absoarbă fonduri europene.
Întreprinzătorii de afară aveau nevoie de timp să ocupe piața românească, curățată programatic și cinic de buruiana capitalului băștinaș. Și cu cât penitenciarele se umpleau cu afaceriști mioritici, locul lor era luat de venetici, în ale căror conturi intrau și fondurile europene atrase de… statul român. Astfel trebuie înțeleasă o parte din campania anticorupție de la noi: revirginizarea pieței economico-financiare și pregătirea ocupării ei de către capitalul euro-atlantic. Așadar, abia de aici înainte cercul intereselor străinătății se va închide, pentru ca banul să circule nestânjenit între aceleași buzunare.
*
Și dacă chiar Alexis Tsipras a fost calul troian al imperialiștilor-cămătari, vârât șiret în Olimpul înțesat de naționaliști greci? Cică ar fi unealta americanilor, zic unii. Da´ de unde, e al rușilor, sunt de părere alții. Eu l-aș fi vrut al elenilor, însă, după programul avansat străinătății, am gustul amar al unei cacealmale de proporțiile celei cu teroriștii. De la noi, din 1989.
*
Vocabulele agonie și extaz sunau prea pretențios, prea pedant, așa că românii le-au înlocuit cu sictir și delir. Numai că vorbele astea două - hotarele ființării valahe - rimează fatal cu tractir. D-aia, tot mai des, am senzația că România este un birt cu vreo 20.000.000 de mușterii, care mai de care mai turmentat. Cum altcumva, de vreme ce, un deceniu, la tejghea a tronat mahmur… Traian Băsescu.
*
Sociologul Vasile Dâncu ne atenționează că televiziunea are o influență hipnotică și că ”De multe ori, nu noi ne uităm la televizor, ci televizorul se uită la noi și ne hipnotizează. Nu ne uităm (...) ca să ne informăm, ne uităm ca să ne iluzionăm”. Din iluziile astea se nasc voturile, întrucât alegătorii își închipuie că niște politicieni ar fi mai buni decât ceilalți. Votul înseamnă amăgire și, de aceea, studiourile televiziunilor au devenit, de fapt, sedii ale partidelor politice. Altfel de birturi, în fața cărora chefliii se înfierbântă comic și steril, hipnotizați de iluzioniștii pe post de… moderatori.
*
Deunăzi, Sever Voinescu scria că, fără doar și poate, „Cultura te oprește să faci lucruri pe care natura te împinge să le faci”. Și atunci cum rămâne cu droaia de intelectuali rafinați înghesuiți să pupe turul nădragilor mai marilor zilei? Așadar, natura e mai puternică decât cultura, instinctul va învinge întotdeauna rațiunea… Ne-a spus-o demult Freud, care „tăgăduia capacitatea culturii de-a ține-n frâu instinctele”. Ce lecție deznădăjduitoare ne-a servit intelighenția lumii de secole întregi…
*
Sturlubaticul Silvio Berlusconi s-a pricopsit cu altă condamnare. Vreo trei ani pentru coruperea unui senator român. Mita e astronomică, aproape 300.000.000 de euro. Dar pedeapsa nu va fi executată, până la judecarea apelului se împlinește prescripția izbăvitoare, așa încât ex-premierul italian își va continua nestingherit orgiile sexuale atât de gustate acolo.
Noroc mare pe capul lui don Silvio, fiindcă, dacă nimerea în câmpul tactic dâmbovițean și în ghearele șefilor structurilor de securitate în robă, nu-i ajungea o viață să-și ispășească pedeapsa! La noi iei 5 ani de pârnaie pentru o șpagă de 1000 de parai și cum să nu-l învidiezi pe macaronar! Altminteri, Uniunea Europeană propovăduiește egalitatea în drepturi a cetățenilor săi și un mercurial punitiv comun în întregul spațiu cu centrul de comandă la Bruxelles. Râncezeala demagogică a epocii multilateral globalizate îmi provoacă silă, mă tot vindecă de delirul democrației. Și dumirit, strig în pustiul din jur: „Sictir, tractirului mondial !” Geaba, îmi răspunde ecoul, nimeni altcineva.
