Recent, legiuitorul a modificat și completat Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Astfel, în cazul infracțiunilor prev. de art. 8 și 9, acoperirea integrală a a prejudiciului în faza de urmărire penală nu mai atrage aplicarea sancțiunii administrative, ci a amenzii penale. Același art.10 are de acum încolo încă două alineate, cu următorul conținut:
„(11) În cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunţarea unei hotărâri judecătorești definitive, prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile este acoperit integral, fapta nu se mai pedepseşte, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare.
(12) Dispoziţiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaţilor chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) şi (11).”
Așadar, puterea legislativă pare să se fi dezmeticit și să priceapă că primordială este reîntregirea bugetului consolidat al statului cu sumele de bani evazionate fiscal, iar nu vârârea penalilor în pușcărie. Am zis „pare” întrucât lucrurile, simple în aparență, se complică teribil când începi să le pipăi juridic. Păi, noua reglementare, mă refer la art.10 al.11,intră în coliziune cu teoria de până azi a prejudiciului, care reprezenta doar damnum emergens, iar nu și lucrum cessans. Mai pe înțelesul nejuriștilor, paguba însemna numai suma care făcea obiectul infracțiunii de evaziune fiscală, nu și accesoriile, dobânzile și penalitățile adică. În acest context, anticipez o avalanșă de excepții de neconstituționalitate a alineatului cu pricina. În practică, se întâmplă ca infracțiunile respective să fie descoperite după trecerea unui interval de timp de câțiva ani, iar un proces durează îndestul. Prin urmare, dobânzile și penalitățile, curgând din momentul comiterii infracțiunii, pot ajunge la o valoare ce depășește flagrant și descurajator paguba în sine.
De aceea, mă îndoiesc că textul în discuție își va găsi aplicabilitatea în cauzele cu prejudicii apreciabile. De exemplu, în ipoteza unei pagube de 500 000 euro, accesoriile, pentru o perioadă de 6 ani, reprezintă suma de 328.650 euro. Unde mai pui că aceste dobânzi și penalități se calculează la un prejudiciu majorat cu 20 %, rezultând suma totală de 994.380 euro. La un prejudiciu de 1.000.000 euro calculele sunt abracadabrante, 1.988.760 euro !
Ce se va întâmpla, de pildă, în situația în care un inculpat a stabilit cu autoritățile fiscale o eșalonare a accesoriilor, înțelegerea va fi luată în considerare de către organele judiciare au ba ? Mai mult, dacă el beneficiază de o scutire de plată a dobânzilor și penalităților, în baza Ordonanței de urgență nr. 69/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum şi pentru instituirea unor măsuri fiscale, va mai fi obligat la plata lor ? Căci Statul Român este chiar partea civilă al cărei patrimoniu a fost afectat și nimeni altcineva - nici măcar magistratul - n-ar trebui să decidă decât în acord cu interesul ei manifest și suveran.
Nu în ultimul rând, să nu ignorăm faptul că, în mod obișnuit, procurorii rețin în concurs infracțiunea de evaziune fiscală cu infracțiunea de spălarea banilor, ceea ce presupune că suma evazionată fiscal este considerată a fi și „spălată”, cu consecința confiscării speciale, în limitele stabilite de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin decizia nr.23 din 19 septembrie 2017. Și cum să acoperi integral prejudiciul, în condițiile art.10 al.11, de vreme ce ești pasibil de condamnare pentru infracțiunea de spălarea banilor? Oricum, instanțele de judecată vor decide dacă, în ipoteza acoperirii integrale a prejudiciului produs prin evaziune fiscală, nepedepsirea faptei conduce și la achitarea pentru infracțiunea de spălarea banilor, în temeiul art.16 lit.a Cpp.
Iată, în sinteză, câteva probleme pe care un text, părelnic simplu, le va ridica în practica judiciară de la noi.
