Nu ştiu alţii cum sunt dar eu când îmi aduc aminte de H2O-ul de acasă, „cel frumos curgător”, mă cuprinde aşa o nostalgie… Şi dacă ar fi decât atât. Pare că mai aud şi acum clipocitul apei de la chiuveta din bucătărie: pic, pic, pic. Ce vremuri: pline ochi cu hărnicia edililor Capitalei. Dar ce ne facem cu omul de rând, căruia degeaba îi spune primarul Bucureştiului pe toate canalele mass-media – secate şi ele, cum altfel – că el tot pe a lui o ţine: „Semn rău, dom’le”. În ziua când l-au băgat pe Kim Ir Sen în pământ, se vede treaba, n-a mai vrut să ţâşnească apa. Aşa că din „puţul gândirii” dlui Crin Halaicu a început să curgă sacagiul de Bucureşti care minte de îngheaţă apele numai să-şi vândă marfa. I-auziţi aici spot publicitar: „Veniţi să sorbiţi unul din cei 101 litri de apă care au mai rămas în Bucureşti”… şi o comandă din partea cetăţenilor: „Sacagiu, două ape mici. Una pentru mine şi alta pentru calul meu”. Să nu credeţi cumva că sacagii de Bucureşti seamănă între ei ca două picături de apă. Sacagii, ca şi poştaşii au cartierele lor. Astfel, în cartierele Pantelimon, Titan, Vitan, acţionează sacagiul socialist al muncii, în timp ce în cartierele Primăverii, Cotroceni fac bani frumoşi sacagiul democraţiei sociale din România şi sacagiul democrat (FSN). În încheiere, rog proprietarii de vilă şi întâmplător de curte să-şi ude pe cât posibil gazonul după lăsarea întunericului şi dacă se poate să ţină furtunul la nivelul şoldului. Nu de alta, dar e bine să evităm aţâţarea populaţiei. În rest: „La viaţa mea/ am o dambla/ să dau la toţi să bea/ din cisternele Ministerului Apărării Naţionale”… Bună dimineaţa… picătura mea de rouă!
MARIUS TUCĂ
