Nu ştiu cum se face că de câţiva ani încoace la mai toate competiţiile sportive importante la care participăm „noi”, echipa României, avem ca obiectiv participarea sau în cel mai bun caz cine ştie ce calificare la o competiţie ulterioară. Bunăoară, la meciul de handbal de la Cmpionatele Euroepne dintre România şi Franţa, comentatorii noştri se tot lamentau că echipa noastră după ce a condus majoritatea partidei, iată se aflau spre finalul ei în situaţia de a o pierde. „Şi ar fi păcat. Căci prin această victorie împotriva Franţei, dacăgrupei ne vor favoriza România se va califica la… (atenţie)… Mondiale!!!” Dar aceeaşi comentatori nu-şi puneau probleme (probabil şi din cauz înfrângerii în faţa Rusiei, în fapt nimeni alta decât campiona mondială), că iată înfrângem Franţa – vicecampioana lumii – şi putem să luptăm pentru a cueri un loc pe podium. Adică, vezi Doamne, România care de abia s-a calificat la acest Campionat European, şi este în urma unei trageri la sorţi norocoase, nu are rost nici măcar să viseze că poate să însemne ceva pe plan european, dar obligaţia ei, obiectivul ei este o umilă calificare la Campionatul Mondial… Şi aici, obiectivul o să fie calificarea la jocurile balcanice probabil. Unde este marea echipă de handbal a României, care atunci când intra pe teren tremurau naţiuni întregiĂ Unde este mentalitatea noastră de învingătoriĂ Cum să mai înălţăm steagul, dacă el este plecat înaintea începerii confruntări propriu-ziseĂ Aş fi vrut eu să aud pe cineva că nu ne mai poate opri nimeni, odată ce am bătut greu dar clar vicecampioana lumii la handbal până în finală. Parcă ne-am pierdut dârzenia şi scrâşnetul de dinţi undeva pe drumul comunismului şi nu ne rămâne decât să fim de-a pururea învişi, ori asta nu trebuie să se întâmple niciodată. Românie ori învingem ori murim… Bună dimineaţa!
