Recunoștință veșnică, Simion Gîrlea !

17 Feb 2021 | scris de Marian Nazat
Recunoștință veșnică, Simion Gîrlea !

La sfârșitul acestei veri, Simion Gîrlea  ar fi împinit 103 ani, adică vârsta României Mari. Amândoi erau  de-o seamă și poate de aceea a ales-o în 1945 să-i fie Patrie până la moarte. Istovit să tot  socotească zilele scurse  din 1918 încoace, ba și ordinea lor, pe ore, nu la întâmplare !, deunăzi, bătrânul s-a întins nițel să-și tragă sufletul  încărcat de atâtea doruri nevindecate. Nu înainte de a se înveli cu drapelul neamului de la gurile Dunării, pentru care și-a pus la mezat viața. Degeaba l-au strigat ai săi, glasul Marioarei le-o  luase înainte tuturor. În definitiv, femeia își chema  omul la ea, că scrisorile lui nu-i  mai ajungeau, îl voia pe el,  să se plimbe amândoi ca pe timpuri, pe șoseaua mare a Vităneștilor. Simion, moldoveanul de peste Prut înțărânat în Teleorman, a ascultat-o și a pășit voinicește gardul, apoi s-a prins de o stea și  s-a făcut nevăzut. Oricum,  pe pământ  își isprăvise rostul și nici nu mai avea pe nimeni din leatul  său căruia  să i se împărtășească pe îndelete  când aleanul îl îmbrâncea în trecut și dădea peste răscoale. Noroc că îl țineau puterile să scrie un fel de jurnal și zilnic își spunea ofurile și încerca să reconstituie din amintiri fragmentare un destin nu numai  individual, ci și colectiv, al unei  țări  deloc răsfățată de soartă.

           Simion Gîrlea e încă  viu și așa va fi de-a pururi, câtă vreme România va exista, ei sunt inseparabili. Plecat oleacă pe dincolo, mă aștept în orice clipă să-mi trimită  o epistolă, cu  tricolorul românesc desenat pe marginile plicului și ale hârtiei albe chiar de mâna-i tremurândă, în care să-mi povestească ce e pe acolo. După ce a stat șase ani pe front, în al Doilea Război Mondial, călătoria  asta pare floare la ureche  pentru un astfel  de erou.

           Recunoștință veșnică  și Dumnezeu să vă aibă în pază !

 

         

 

 

 

 

 

 

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Editorial

Ultima oră