Fel şi fel de oameni, în jurul nostru, dragi cititori! Domnilor Victor Ciorbea şi Miron Mitrea le trebuiră 25 de ani de comunism şi alţi 5 de capitalism ca să „iasă” din mişcarea sindicală. Nu vă repeziţi să-i „condamnaţi” deoarece le-a fost tare greu. Poate nu ştiaţi, dar sindicatele astea au nişte căi aşa întortocheate, întunecate şi fără „farul conducător”, stins pe 25 decembrie de Gelu Voican-Voiculescuşi Victor Stănculescu, acesta din urmă rămas cu piciorul în ghips special pentru operaţiunea asta, cei doi haiduci au bâjbâit multă vreme până au pus mâna pe fruntea şi bărbăţia Convenţiei Democratice, respectiv pe organele de conducere ale PDSR-ului. Domnii lideri mai sunt vinovaţi şi de faptul că „situaţia comunităţii maghiare din România nu s-a îmbunătăţit, ci, în mai multe privinţe, s-a înrăutăţit”, după cum ne-a „pârât” dlui Max van der Stoel, preşedintele executiv al UDMR, Csaba Tokacs. Păi, bine dle Ciorbea, ce fel de protecţie socială şi bunăstare aţi asigurat dvs. poporului? Pentru unii aţi fost mumă şi pentru alţii ciumă! De ce românii să aibă „piept ardelenesc” la masă şi salarii indexate, iar maghiarii nu? Vedeţi dvs. pe dracu, dle Mitrea când o să vină „nenea” ăia doi de la Consiliul Europei, Janssen şi Konnig. Decât să ne lamentăm, mai bine ne-am apuca de treabă. Că uite prin vecini, Radovan Karadzici, liderul sârbilor bosniaci a ieşit la seceriş. Acesta, crezând cu tărie în puterea exemplului personal (forţa exemplului cum ar veni) a pus mâna pe seceră şi a intrat în lan. Întâmplarea a avut loc pe câmpurile de grâu de lângă Pale, în cadrul mobilizării generale decretate după ruperea relaţiilor cu Belgradul. Cât despre prepeliţele şi dropiile bosniace ieşite în calea secerei lui Karadzici într-unul din Jurnalele viitoare. Până atunci, bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
