Undeva pe la mijlocul unui ziar european, într-un colţ stingher de pagină, tot apare de la o vreme încoace la rubrica de mică publicitate un anunţ care sună cam aşa: Ţară din estul Europei, fără obligaţii, înaltă, cu ultimele studii făcute la Moscova, frumoasă, cu istorie mândră şi bogată, îmi rog frumos poporul să caute, în vederea efectuării unei curăţenii generale, o menajeră serioasă şi sinceră, preferabil cu mătură şi făraş proprietate personală. Telefon 01…” Şi sună telefonul, fraţilor, nu se mai opreşte! E roşu, dar mereu se naşte câte o problemă atunci când o să fie aleasă aleasa: ba că făraşul e prea mic, ba că menajera e prea în vârstă şi nu poate să ducă atâta gunoi, ba că mătura are paiele prea subţiri, şi uite aşa… tot sună telefonul iar noi, cei din popor, ne vedem de ale noastre. La Reşiţa, de exemplu, oamenii n-au mai suportat viaţa şi au ieşit să demonstreze în Piaţa Prefecturii. Şi astăzi este a şaptea zi în care oamenii îşi cer drepturile. Dacă la începutul grevei partidele politice îşi vedeau de ciolanul lor, în momentul în care au văzut că cei din Reşiţa nu glumesc, au pus repede mâna pe ceva de scris, au luat o coală de hârtie şi au început să scrie, să producă şi să trimită presei comunicat după comunicat: „Înfierăm cu toată puterea nepăsarea Guvernului… tra-la-la, tra-la-la” sau „Ne solidarizăm cu manifestanţii de la Reşiţa şi respingem cu fermitate nepăsarea autorităţilor… lugu-lugu…” Ba mai mult de atât, au existat nişte partide care au dat comunicate prin vocea organizaţiei de femei a partidului, prin vocea organizaţiei de tineret a partidului, a şoimilor partidului, a brigăzii de pompieri a partidului etc… Păi, bă frumoşilor, mânca-v-aş doctrinele de partid, unde aţi fost fraţilor până să înceapă revolta reşiţeană? Aud? Unde aţi fost în prima zi a demonstraţiei? Aud? Pe ici, pe colo, pe unde e diurna de parlamentar mai mare, pe ici, pe colo, pe unde e şoriciul mai gros, pe ici, pe colo, pe unde e ţâţa mai mare… Mă întreb ce aţi fi făcut dacă vă prindea revolta reşiţeană cu sarmalele în gură, cu piftiile pe mustăţi. Vă mai solidarizaţi? Mai înfieraţi? Mai eraţi în stare să protestaţi cu gura plină? Bună dimineaţa, ţară din estul Europei, fără obligaţii, înaltă, cu istorie, mândră şi bogată dar, vai, atât de săracă în oameni… bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
