Era un frig în case de nu-ţi venea să bagi înăuntru nici măcar un câine. Tot aşteptând să vină de peste mări şi ţări ăla cu nume de actor de-i mai zic unii şi agent termic, cetăţenii acestei ţări s-au văzut nevoiţi în cele din urmă, să-şi încălzească mâinile la micul ecran. Căci acolo, de fapt pe stadionul din Giuleşti, se încinsese un meci mare cum nu s-a mai văzut pe la noi în ultimii cinci ani. Şi a fost acolo, pe teren şi pe televizor, o echipă Universiatea Craiova – de-i mai zic unii şi Ştiinţa. Şi are echipa asta nişte jucători ce parcă au jar sub picioare, neputând sta prea mult pe loc, că le iau foc tălpile. Degeaba încerca Jean Vlădoiu să bage cărbuni în locomotiva Rapidului. Atâta timp cât era pe teren unul de-l chema Stângă Ovidiu – ieri naşul mic al giuleştenilor, cel care i-a băgat pe aceştia la fund în cazan de câte ori încercau să scoată capul – Rapid devenise o iubire cu sfârşit. Înainte de a trece la naşul mare, să spunem două-trei cuvinte şi despre „cavalerul de onoare”, Călin, care reintrat ieri, după o perioadă mare de absenţă, a arătat printr-un gol şi o pasă de gol că este un Batistuta în variantă oltenească. Cu un cap peste finii săi, inclusiv Gane, naşul mare adică, a fost Gică Craioveanu, „naşule-cocoşule”, care a dăruit meciul cu două pase de gol şi două goluri de zile mari. E musai ca dl Anghel Iordănescu să-l vadă pe Gică, aşa cum l-a văzut odinioară pe Chiriţă. Domnul Chiriţă aş putea spune, căci domnia sa, a făcut ieri un gest tribunei craiovene, ca la poarta cortului.
Ca să nu mai vorbim că atunci când locomotiva Rapidului gâfâia din greu, un suporter de-al său s-a gândit că n-ar fi rău dacă ar da o mână de…lemn. Aşa că a aruncat în capul lui Papură o bucată din combustibilul amintit. Una peste alta, ieri, în faţa perlelor craiovene, Stângă, Craioveanu, Călin, care au sclipit cel mai tare, „Bijuteriile Udilă - en gros şi en detail” au pălit. Bună dimienaţa!
MARIUS TUCĂ
