Cu ocazia sfintei zile de 1 Martie, am primit multe mesaje de felicitare d-alea virtuale, că sînt mai trendy, așa.
Foarte frumoși sînt ghioceii stropiți cu rouă și legați cu un șnuruleț care se ițesc pe feizbuc zilele astea.
Ador ghioceii virtuali, stropiți cu rouă și legați cu șnuruleț.
Tot pe fond virtual, am primit un trandafir roșu. Ceva deosebit. Cred că mă iubește.
De asemenea, am mai primit niște lalele galbene și mov. Legate cu șnuruleț. Deosebit.
Colega mea, Vera, altă sensibilă și aia. Ascultă „Slalom printre cretini” (Paraziții) și se trezește cu ghiocei în monitor.
„Proștii par concepuți pe cale artificială/ Ca sînt mulți ai dracu și n-au nici o boală”.
Și, bam, ghiocelul! Se dă așa, pe spate, „ce pana mea mai e și asta?”.
Băi, deci o romantică! Și ea iubește vestitorii primăverii și-i apreciază preponderent pe cei care-i pun pe feizbuc.
Cică dacă să-i șteargă. „Hai, că nu-i șterg, că e 1 martie”.
Zi tu dacă asta nu e sensibilitate!
Foarte frumos!
Pe o pagină de feizbuc de foarte mare calitate, un băiat alcătuise un mărțișor frumos pentru iubita lui.
Era un bilețel, scris, romantic, de mînă, cu pixu. Ușor tremurat, semn c-avea emoții cînd l-a scris.
Atent, îl băgase într-o cutie mică, destinată, îndeobște cadourilor mici și strălucitoare, de genul celor care se bagă pe deget.
Dar el a pus un bilețel. Cutiuța o legase cu un șnuruleț alb-roșu.
Și pe bilețel era scris ceva foarte delicat, da nu pot să scriu aici, că mă citește tata și mi-e jenă.
Pe de altă parte, președintele României are suavități mai elitiste. La el e cu soare și cu zîmbet.
Nu se pretează la ghioceii stropiți cu rouă și legați cu șnur alb-roșu pe saiturile de socializare.
Și prin asta și tot demonstrează că e un tip care debordează de spirit!
„Mărțișorul este pentru noi nu numai o tradiție, ci și un simbol, care ne aduce aminte să apreciem lucrurile mici, dar pline de semnificație: un buchet de ghiocei, un zîmbet sincer, o rază de soare. Vă doresc tuturor o primăvară frumoasă, plină de bucurii!”. Superb.
Mai ales că aia cu apreciatul lucrurilor mici vine de la cineva care, se știe, apreciază lucrurile mici.
Stă într-un viloi cît planeta, merge cu o mașină cît Calea Lactee și, de obicei, se satură cu puține case.
