De la un timp, nu-mi dau seama cu exactitate de când, politicienii pe mână cu o bună halcă din presă, au o tactică ’’jos pălăria’’. Ne bombardează cu artificii fâsâite menite să ne atragă atenția în cu totul altă parte decât trebuie și, pe malul opus circului, băieții își văd liniștiți de-ale lor.
Ca tot omu’, recunosc, am pierdut și eu minute importante din propria-mi viață citind cu sufletul la gură despre femeia cu două vagine, despre cum și-a dat jos atela de la mâna rănită Augustin Viziru sau despre durerea în cot pe care o semnalează premierul la nivelul genunchiului fărâmat de-atâta bătut mingea. Printre aceste știri de senzație, absolut indispensabile traiului pe pământul românesc, ochii dornici de repaus îmi cad pe niște titluri mici care, însă, m-au trezit la realitate.
’’Avem promisiuni că de la 1 iulie o parte dintre medicamente se vor ieftini’. Având părinți, rude și prieteni a căror sănătate depinde de un sac de buline în fiecare lună, aștept să se realizeze minunea asta încă de pe 1 aprilie, când Guvernul a prescris întâiași dată pe rețeta electorală această minciună necompensată. Acu’, noi înțelegem că domnul doctor a fost ocupat mai mult cu problemele legate de libertatea personală decât de sănătatea națională dar, parcă, pe banii noștri ne-am dori, dacă nu deranjăm prea mult, să tușim și noi mai puțin. Că cică ar fi mai bine să fii bogat și sănătos decât sărac și bolnav.
Alt titlu scris cu litere mai mici chiar și decât cifrele din prețul ziarului, ne anunța timid, la umbra unei mari reclame de mărit penisul, că noul cod fiscal a fost înaintat spre aprobare. Eram convins că proiectul propus de un penal și susținut acum de un discotecar, a fost aruncat demult la cea mai îndepărtată groapă de gunoi. Ghinion! Măsurile menite să îngroape sute de mii de micro-întreprinderi sunt neschimbate.
În continuare se dorește ca și cele mai mici dughene să fie impozitate în funcție de numărul de angajați, cu normă întreagă. Dacă n-ai niciun angajat, impozitul e de 3% din venituri, plus cinșpe bulioane forfetar pe trimestru. Indiferent dacă ai încasat sau nu vreun firfirel, dacă n-ai angajați, la sfârșitul lunii ești obligat s-aduci de-acasă 500 lei. Nu scapi de bir nici dacă te angajezi tu, patronul, la propria firmă.
Îți treci, normal, salariul minim pe economie, de 1050 lei, pe care chiar dacă nu ai de unde să-l iei, taxele de vreo 5 bulioane ( nu scăpăm nici în Iad de suma asta) tot le decartezi la bugetul din care trebuie să se alimenteze cei mai cinstiți cetățeni ai nației.
Deci, poate mă repet, dacă n-ai avut încasări, știi deja ce te așteaptă: fuguța acasă, la mami, la vecinu’, la buni sau la mătușa cea avută (pe care n-o are orice muritor de rând) să faci rost de banii fără de care cinstiții neamului n-ar mai avea ce fura. Simplu și amuzant, nu?
Bine că anunțurile astea fără pic de importanță sunt umbrite de pozele cu țâțe umflate și meniscuri paradite că altfel, dacă le-am citi toți cu atenție, am face ca grecii. Ăia loviți de infarct, nu cei ieșiți la proteste.
