Oraşul sărac Lima este despărţit de oraşul bogat Lima printr-un bulevard. Aşa de brutal se face despărţirea între cele două oraşe, încât n-au timp să se întrepătrundă nici măcar preţ de o casă. Dacă în oraşul vechi ai impresia că joci, aşa cum am mai spus, într-un film din anii ’70, imediat ce ai pus piciorul în cealaltă Limă, deja respiri într-un "Beverly Hills”. Aici, maşinile vechi, recondiţionate, aduse parcă din concursurile americane prezentate la noi în ţară duminică la "Video Magazin”, sunt înlocuite cu autoturisme de ultimă oră, iar coşmeliile gata să cadă din oraşul vechi se transformă aici în vile superbe cu grădini şi piscine. Aşa de abrupt se rup cele două oraşe unul de celălalt, încât dacă ai merge dintr-unul din ele cu o maşină şi ai închide ochii câteva minute, atunci când îi vei deschide ai să crezi că te-ai rătăcit în altă ţară, mult mai săracă sau mult mai bogată. De fapt, această stratificare din Peru a existat dintotdeauna şi s-a amplificat în timp, europenii şi, în ultimii 50-60 de ani, americanii fiind cei care au făcut legea şi banii. Toţi peruanii înstăriţi, şi nu sunt puţini aceştia, ce au apucat să lucreze la firmele străine, îndeosebi americane, au format o nouă castă peruană pe lângă cea a armatei care a intervenit de nenumărate ori în viaţa statală, mai ales după cel de-al doilea război mondial. Poate şi acesta este motivul pentru care în fruntea ţării se găseşte un japonez, primul-ministru este evreu, iar preşedintele parlamentului – tot un japonez. Corupţia a măcinat în timp această ţară cu miros de "lama”, toate guvernele ce au trecut peste ea având ca unic scop îmbogăţirea proprie, vânzând străinilor din ţară ceea ce aveau mai bun la preţuri de nimic. În Lima, poate mai bine ca oriunde în altă parte, bogăţia şi sărăcia se sărută de atâta timp, încât s-a uitat ce este una şi ce este alta. Lima - oraş bogat, oraş sărac. Buenos dias!
