Bucurii după bucurii, dragi cititori! Nici nu ne lăudase bine (ţara) ziarul „Le Monde” că, pac, a sărit şi prestigiosul cotidian „Washington Post”. Mi se umflă pieptul când citesc în gazeta americană că „România are toate şansele să devină un model de prosperitate şi succes, unde toţi cetăţenii, indiferent de originea etnică, credinţele religoase sau oricare alte critreii, se pot bucura de posibilităţile şi avantajele egale oferite de o economie în plin avânt”. Citind aceste rânduri mă întreb ce soartă ar fi avut un ziarist dn România dacă le scria într-unul din ziarele noastre. Săracul de el! Probail că puteam să aflăm din presă cum avea în copilărie obiceiul să adormă cu mâna pe urechea mamei, la ce vârstă şi cu cine s-a culcat prima dată, că a fost toată viaţa şi a rămas un comunist, că umbla toată ziua beat şi scria poezii elogioase la adresa conducătorului iubit ş.a.md. Aşa că rog prestigioasele ziare, pentru a arăta lumii adevărata imagine a României, nu de altceva, să preia rândurile de mai jos. Aşadar, pe o stradă din cartierul Băneasa, de două-trei luni susură, nestingherit, direct din caldarâm un pârâiaş. Până într-o zi la prânz, când doi inşi, având la îndemână o juma’ de rachie şi un „picamer”, au zgândărit locul. Pe arşiţa asta, apa care a umplut toată strada e bine venită. De aceea, până când dl Coşea nu va introduce privatizarea în masă, nici n-are rost să vină cineva să rezolve stricăciunea. Şi nici nu se găseşte aşa, pe toate drumurile, materia primă pentru a suda conducta spartă. Or, ca să fie înlocuită ţeava, sau mai aşteptăm până iese din şomaj Fabrica de ţevi sau îi rugăm pe ziariştii de la „Le Monde” şi „Washington Post” să preia articolul de faţă… Eu zic mai bine să-şi dea demisia dl Crin Halaicu, demisie cu care meşterii să astupe gaura din ţeava respectivă.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
