Probabil că după week-end-ul abia încheiat politicienii din România au, în sfărşit, aceeaşi culoare. A fost soare, a fost frumos, cu doctrina sub cap aleşii noştri, şi nu numai, şi-au încărcat bateriile lăsându-se pentru prima dată, cu voia lor, pârliţi. Că unii dintre ei îşi vor schimba în aceste zile pielea, dar năravul ba, numai încape vorbă. În timp e Puterea a încercat în acest sfârşit de săptămână, să-şi revină, întinsă la soare, din croşeul de dreapta adminsitrat de PNŢCD, Opoziţia a căutat pe sub cearceaful lui Ion Iliescu nisipul necesar petnru liantul care să lipească mai bine partidele din Convenţia Democratică. Căci, după ce Corneliu Coposu a susţinut sus şi tare că partidul său a (re)devenit monarhist, Convenţia riscă să devină oale şi ulcele. Bunăoară, PL ’93 a protestat prin Dinu Patriciu, chiar dacă nu aşa vehement cum o face împotriva preşedintelui, împotriva acestei idei. În acelaşi timp unuia dintre cele mai puternice partide, dacă nu cumva cel mai puternic, ale Convenţiei, Partidul Alianţei Civice nu-i surâde ideea mai mult decât zâmbetul dlui Ion Iliescu. Şi cum liderul PSD, dl Sergiu Cunescu, n-a fost de acord ca această problemă să fie introdusă în dezbatere electroală căci „nu este în interesul Convenţiei”, avem deja tabloul în care corabia dlui Emil Constantinescu ia apă. Este posibil ca bărcile de salvare PAC, PL ’93 şi PSDR să nu fie lansate la apă, dacă dl Adrian Năstase va suna la timp clopoţelul vacanţei parlamentare. Dar poate că nici n-o să fie nevoie de clopoţel dacă Hagi şi ai lui îi vor bate pe imperialiştii ăia de americani, ca să nu mai vorbim ce-o să fie dacă îi caftim pe columbieni. Ce-o să fie, ce-o să fieĂ Păi, o să fie o Convenţia Democratică, strânsă, unită, cum nu s-a mai povestit… Bună dimineaţa
