Aseară târziu, o depeşă sună frumos – France Presse anunţă că „Maradona al Carpaţilor” va juca sigur în următoarele două sezoane la celebra FC Barcelona. Şi dacă l-a vrut cineva cu tot dinadinsul la echipa catalană pe Gică Hagi, acela a fost antrenorul „Bercei”, olandezul Johan Cruiff, chiar vicepreşedintele clubului din Barcelona, Joan Gaspart, recunoscând acest lucru. Şi, uite aşa, primii trei jucători ai lumii – Romario, Hagi, Stoichkov – se află în aceeaşi echipă. Spui Barcelona, spui trei stele ale fotbalului mondial. Mi-e frică să-i văd pe cei trei şutând 90 de minute la aceeaşi poartă. Şi mi-e milă de portarul echipei care o să aibă în faţa sa şutul lui Stoichkov, dantelăriile lui Romario, şutul şi dantelăriile lui Hagi. Cu riscul de a mă repeta, este de urmărit acest experiment la scara mondială, al cărui subiect este echipa condusă de Cruiff, în care vor evolua primii trei jucători ai lumii. Este, cred, un experiment care, dacă nu va reuşi, în sportul rege se va încheia o eră. Şi probabil va începe una în care vor câştiga întotdeauna echipe precum Suedia, unde nici un jucător nu străluceşte, dar nici nu greşeşte. Or, noi pământenii, care şi-aşa de la o vreme încoace avem aşa puţine bucurii, nu ne putem lipsi tocmai de cei care te fac să uiţi că eşti muncitor, poet sau filozof şi te trimit cu capul în nori. Adică nu ne putem lipsi de Hagi, Romario, Stoichkov, cărora iată, pe această cale, le spun bună dimineaţa.
MARIUS TUCĂ
