Ștefan Zweig povestește în Lumea de ieri că, în vremea sa, tinerii se străduiau să pară mai bătrâni, pentru ca astfel să acceadă în funcțiile râvnite fără să aștepte cogeamitea. De aceea se îngrășau și își lăsau barba să crească, un plus de maturitate le ușura drumul spre înalta societate. Tinerețea n-avea prea mare căutare, lumea nu o lua în serios, așa că moda anilor 1900 a avut, la origini, un pragmatism evident. Astăzi, moda s-a întors și bărboșii s-au înmulțit ceva de groază. Nici n-au ieșit bine din adolescență că primul gând al puberilor este să-și sălbăticească chipul. Fuioarele de păr crescute cu nemiluita pe obraji îi fac fioroși, nu doar mai vârstnici. Habar n-am ce-i determină la toana asta, însă moda e ca râia. Râioși cu barbă, dar cu Facebook și Twitter, în loc de ghioga originară. Deși, adesea, diavolii pitiți în rețelele de socializare sunt mai periculoși decât bâta. Și dacă mai adaugi tatuajele, îți dai seama cât de mult am decăzut ca specie. Ne-au biruit nostalgiile tribale, ancestrale, cu cercei și belciuge puse în părțile dosnice ale trupului. Trup devenit obscenitate murală, ca în grotele începutului de civilizație...
*
Cât o mai dura amestecul grosolan al americanilor în treburile noastre interne ? mă întreabă cineva. Până s-or plictisi și-și vor lua calabalâcul, dar atunci vor năvăli, iarăși, rușii, blestemul n-are sfârșit în vechea Dacie, îi răspund blazat. Rusificarea României a durat îndestul, vreo 50 de ani, după care ne-am reoccidentalizat. Spirala continuă, e legea implacabilă a oricărei societăți și de aceea nu privesc cu optimism viitorul. Uneori, geografia înseamnă fatalitate. Vă dați seama ce procese vor ticlui următorii ocupanți în graba rerusificării Valahiei ? Toți proapusenii de azi vor plăti cu vârf și-ndesat, deși sunt sigur că nu le va fi deloc greu să-și schimbe discursul. Avem o bogată tradiție în arta compromisurilor indecente și-a trădării unsuroase, versatilitatea românească n-are moarte.
*
SUA nu slăbesc deloc locomotiva nemțească a Uniunii Europene. Acum au descoperit că nu știu ce instalație de la autoturismul popular al fritz-ilor e falsificată. Scandalul a căpătat dimensiuni mondiale, acțiunile concernului german pe piața bursieră au scăzut dramatic, profiturile s-au diminuat simțitor. Războiul economic este mai nimicitor decât cel militar, iar aici yankeii sunt neîntrecuți. Mitul lucrului bine făcut s-a dus de-a berbeleacu´ , semn că nici prusacii nu mai sunt ceea ce erau odinioară....
*
Guvernanții de la București dau bice să naturalizeze în toamna aceasta niscaiva sportivi de-afară. Ucrainieni, moldoveni, chinezi, africani cu tricolorul românesc pe piept, ei vor fi în curând fala sportului din Carpați. Multiculturalismul trebuie să pătrundă adânc și în văgăunile mioritice, așa au poruncit ștabii de la Bruxelles. După rația obligatorie de migranți, ne-am căptușit și cu cota obligatorie de naturalizați... Trăiască globalizarea !
*
Stafia politică a lui Traian Băsescu a primit număr de înregistrare într-un partid obscur, ce-și zice popular. Vreau o formațiune nouă, deasupra compromisurilor făcute de celelalte surate, a declarat nefastul strigoi. O fecioară cu dracu´ la braț, ce mai cacofonie ! Să vorbești despre compromisuri tocmai tu, simbolul compromisurilor de toate felurile, asta da nerușinare de corsar.
*
Dumnezeule, în ce menghină a picat România ! În nord, la o aruncătură de băț, e poligonul de trageri occidentalo-rusesc, cu victime zilnice. Nemernicii se bat pentru o graniță mereu provizorie, niciodată sigură, frontiera dintre ei și noi... Dincolo de Marea Neagră, la turci, atentatele cu teroriști sinucigași s-au înmulțit ceva de speriat. Ca și morții, cu sutele, cum s-a întâmplat deunăzi la Ankara. O Turcie pe care, destui dintre cei puternici, o vor sfârtecată și măcinată de confruntări interne, aidoma Ucrainei. Între Europa și Asia se poartă mortierele și tancurile, pe o mejdină îngâlcevită pe veci din pricini religioase și mercantile. De parcă ar fi o fâșie a morții. Și ce aproape suntem de cimitirul acesta geopolitic... Măcar de ne-am lua țara înapoi și de-am putea să o mutăm altundeva, pe o insulă a păcii și liniștii, măcar...
Marian Nazat
