Aşa cum v-am promis ieri, revin, prin plonjon, la picioarele conflictului de valori morale şi spirituale ce are loc între dl Ioan Gavra şi capul dlui Gavra – pe de o parte, şi dl Viorel Sălăgean şi dl Gavra, pe de altă parte. Din declaraţiile dlui Ioan Gavra – declaraţii care au blocat telexurile agenţiilor de presă - circulaţia pe B-dul Victoria Socialismului, contul în bancă al lui Halaicu, am rămas datori cu nişte pasaje subterane sau suburbane, cum vreţi să le spuneţi. Zicea dl Ioan Gavra despre dl Sălăgean că „e arogant” şi că „habar n-are de statutul PUNR”, deci – apropo de statut că se leagă toate între ele de n-ai probleme – „e o paiaţă, un fel de cafea surogat”. Şi acum intră în scenă, adică va lua cuvântul, dl Viorel Sălăgean, care îl descrie pe dl Gavra pe înţelesul tuturor: „Gavra este un om care şi-a încheiat cariera politică. Păcat că nu a terminat-o înainte de a o începe. El trăieşte, ca orice paranoic, construindu-şi ideile cu argumente false. Declaraţiile sale reflectă obsesiile unui om de teapa lui Gavra, el fiind handicapat atât psihic, cât şi fizic, până la limita irecuperabilului. Eu cred că nici nu are o facultate, ci este un ziarist provenit din rândurile muncitorilor, acest lucru practicându-se pe vremea comuniştilor. Eu rămân în PUNR până când termin cu ultimul Gavra din partid. Gavra şi Funar trebuie nu numai înlocuţi, ci şi excluşi din partid”. Chemaţi repede o ambulanţă, oameni buni, că se pare că-l doare rău de tot pe dl Gavra! Şi dacă-l doare pe dumnealui, doare partidul, doare ţara… noroc că afară „ninge sfânt şi păgân/ numai ochii ne rămân/ despărţirea s-o mai vadă”… sau „te uită cum ninge decembre/ la geamuri iubito priveşte”… Bună dimienaţa, zăpadă!
MARIUS TUCĂ
