La recentul summit de la Copenhaga, România şi Bulgaria n-au fost omise din proiectul final al extinderii. În capitala Danemarcei s-a adoptat un proiect în care se spune că obiectivul Uniunii Europene este de a primi România şi Bulgaria în Uniune în 2007. Dacă la Praga, după invitarea noastră în NATO, s-a desfăcut şampania, după Copenhaga trebuie ascunsă repede şampania şi începută treaba.
Până-n 2007, România trebuie să aibă parte de schimbări importante, de transformări care să-i permită accesul în Uniunea Europeană. Începând cu infrastructura, cu funcţionarea economiei de piaţă şi terminând cu lupta împotriva corupţiei şi cu mentalităţile, România trebuie să se pregătească pentru a nu mai reprezenta mahalaua Europei. Altfel, ne vom trezi, într-o Europă unită, că suntem ocoliţi de toată lumea, nu pentru că am avea râie, ci pentru simplul fapt că drumurile bune se termină la intrarea în România, că, având de partea noastră frumuseţi unice dăruite de Dumnezeu, cetăţenii europeni vor face cale întoarsă la graniţă pentru că n-avem hoteluri civilizate sau pentru că infracţionalitatea crescută îi face să fie temători atunci când vine vorba de vizitarea plaiurilor mioritice. România nu trebuie să fie privită ca un “cartier” rău famat al Europei în perspectiva integrării, şi pentru asta e nevoie de un efort naţional. Nu poate să ne bage premierul Adrian Năstase în Europa de unul singur, chiar dacă vor avea loc anticipate.
Am primit “foaia de parcurs” a integrării de care s-a vorbit, de aici înainte nu mai avem timp de pierdut! Fiecare zi este importantă, fiecare an e capital. Dacă se gândeşte cineva că putem măslui foaia de parcurs şi că o putem mâzgăli cu lucruri pe care nu le vom face, nu le vom îndeplini, îşi fură singur căciula integrării şi, paradoxal, cu căciula furată vom rămâne în Europa în fundul gol.
