Cine îl vede pe Taher cum scoate el 40 (patruzeci) de milioane de euroi să cumpere Rapidul şi nu-l cunoaşte zice că le-a pus Dumnezeu giuleştenilor mâna-n cap. Dar cine-l cunoaşte pe Taher, şi nu sunt puţini aceştia, ştie foarte bine că investitorul nostru strategic n-a dat în viaţa lui nici măcar un leu. Toate promisiunile lui au legătură cu vânzarea, iar când vine vorba despre cumpărare, cel mai mult îi place să cumpere pe gratis. Eventual, ca să considere că a făcut o afacere bună şi să doarmă bine şi liniştit noaptea, ăl care "vinde" să-i mai şi dea ceva pe deasupra: gratis-gratis, dar să câştige şi el ceva. Cu atât mai mare e carnavalul în România când auzi că Taher este acţionar la Atelierele Griviţa. De-aici şi ironia pe care i-o aplică din când în când Copos lui Taher, cea de industriaş. Taher e industriaş cum e Copos călugărul Vasile. Cu industriaşi ca Taher vom rămâne încă o sută de ani de-aici înainte o ţară preponderent agrară în curs de dezvoltare. Dar nu putem să-l omitem din această propoziţie pe cel mai rapidist dintre rapidişti. Aţi ghicit, e vorba despre Copos. Gheorghe Copos. Acesta, după ce a scos la vânzare Rapidul ca pe o vacă în târg, s-a trezit cu un cumpărător pe măsură. Numai că, odată intrat în jocul de vânzare-cumpărare cu amicul Taher, nu mai ştie cum să iasă. Şi nu de altceva, dar unul din cei doi trebuie să fie hoţul, iar celălalt prostul. Aşa că cei doi vor ieşi greu de tot din această dilemă: hoţ sau prost? Vom vedea cum o s-o facă, dar nu cred să mai avem ocazia prea curând să vedem o întâlnire între doi cei mai mari arici din buzunarele patriei: ariciul lui Copos şi ariciul lui Taher. Unde eşti tu, Ţiriac, Doamne?
