Am uitat de unde am plecat, domnilor senatori şi deptuaţi. Aţi uitat când plecaţi cu căruţa la câmp şi vă atârna turul izmenelor prin ţărână până în dreptul lotului ajutător. Acu’ sunteţi mari domni pe la Bucureşti, nu măi băgaţi lumea-n seamă decât din goana maşinii făcând semne poporului prin parbriz, de parcă aţi fi la tribuna Parlamentului. Dar ştiu oamenii că aţi cerut – cică pentru organizarea birourilor parlamentare în circumscripţiile electoale – trei angajaţi şi o maşinăĂ Păi de ce nu cereţi şi o faţă de masă, o bucată de brănză, o muşcată, un untuleţĂ Dar ce-aţi face fraţilor, cu ăle birouri, că n-aţi mai dat pe acolo de la ultimele alegeri, când fu cu trecutul pe listă. Şi vă suparăţi degeaba pe colgii dumneavoastră din Biroul Permanent, stimaţi deputaţi.
Dumnealor şi-au luat 13 autotursime Mercedes ultimul tip, pentru că dumnealor au sarcini infinit mai mari decât deputatul de rând. Şi, în plus de asta, ajung acasă, sub aşternut, după foarte multe ore de muncă - nu spun aici câte că mi-ar lua prea mult spaţiu. ÎnţelegiĂ Dumnealor sunt făcuţi să muncească numai şi numai pentru ţară iată, aşadar, rolul acelor blestemate de Mercedesuri pe care dvs, deputaţii de rând, le invocaţi atât de mult de la microfon. Cum să vă spun eu ca să mă înţelegeţi mai bineĂ A, da! Mercedesurile astea sunt mai mult pentru stimularea ideilor care să duă la creşterea nivelului de trai decât petnru transport. Acu’ înţelegeţiĂ Uite, de exemplu, eu n-am avut bicicletă în copiălrie şi chestia asta m-a marcat toată viaţa şi aşa se poate întâmpla şi cu domnii deputaţi din Biroul Permanent dacă le luaţi Mercedesurle. Aţi înţeleĂ Acum mai intervine o problemă care, însă, poate fi –zic eu – uşor rezolvată. Cică dl Dan Marţian ar fi împotriva deplasării grosului deputaţilor cu a utotrusimul Dacia. „Cum vă veţi uita dumneavoastră, din Dacia – (se) întreabă dl Marţian - în ochii cetăţeanului de rândĂ”. La această întrebare – se spune – dl Dan Marţian ar fi primit următorul „răspuns”: „Cu ce ochi vă uitaţi dumneavoastră din Mercedes!!!” Totul seamănă, nu-i aşa, cu textul întâlnit deseori pe dosul fotografiilor de adolescenţi: „Ochii care nu se văd se uită”. Când mă uit în ochii dvs., stimaţi deputaţi, eu, unul, simt cum creşte Produsul Intern Brut, salarile, pensiile, nivelul de trai şi, în cele din urmă, procentele Partidului Socialist al Muncii. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
