Le stă cuvântul ăsta pe vârful limbii. Numai că atunci când ar trebui să-l spună, în loc să-l rostească, îl scuipă. Cuvântul ăsta care stă la loc de cinste în vocabularul românului, ei, domnii din UDMR, încearcă să-l şi scoată. E drept că vocabularul lor cu al nostru nu se intersectează decât în dreptul cuvântului Transilvania, dar asta e deja o altă problemă care nu există decât sub patrafirul lui Laszlo Tokes. Le stă cuvântul ăsta în gât. Şi nu se găseşte nimeni să aplice lovitura aia în bărbie pentru a-l înghiţi odată pentru totdeauna. Dar, vedeţi şi dvs., cuvântul ăsta, NAŢIONAL – căci despre ele este vorba nu este la fel de uşor de înghiţit ca şi gulaşul. Probabil că ţ-ul este prea ascuţit şi face buba la băieţi. Sau poate că el, cuvântul este prea lung şi nu poate fi înghiţit dintr-o dată. Păi, oricum, ei ar vrea din pământul ăsta afânat cu oaele strămoşilor noştri, bucăţele, aşa că nu va fi nici o problemă cu N-A-Ţ-I-O-N-A-L-ul. Uşurel, literă cu literă, cu un ţoi de palincă, cuvântul nostru de inimă poate fi uşor înghiţit. Numai să fie voinţă politică, dragă UDMR. Altfel schimbăm niţel maniera de predare a cuvântului NAŢIONAL. Adică îi luăm pe elevii neştiutori din UDMR, care sunt corigenţi la limba română, şi îi punem la colţurile Transilvaniei cu genunchii pe coji de nucă. Dacă nici aşa nu se dau pe brazdă românească, nu-i mai primim la lecţii, până când nu vin cu părinţii la şcoală. Nu ştiu ce-au primit liderii UDMR- de la Moş Crăciun dar eu sunt gata să le ofer nişte cărţi cu Constituţia României pe care să le pună noaptea sub pernă, până când „le intră-n cap”. Şi când te gândeşti că toată treaba asta se întâmplă deoarece prietenii din UDMR confundă NAŢIONAL-ul cu echipa de fotbal FC NAŢIONAL. În definitiv, poate fi suficientă o echipă de fotbal pentru a oferi o lecţie UDMR-ului, pe care gleznele sale să n-o uite niciodată. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
