Nici n-a ajuns bine la Casa Albă că Donald Trump i-a și chemat la ordin pe europeni. Nu pe-alde noi, neînsemnații, ci pe ăia first hand, pe ștabii Uniunii, adică. Care n-au venit cu mâna goală, desigur, că nu se cădea să-l lase de izbeliște pe Zelenski, „țapul ispășitor” al conflictului iscat deunăzi între rus și american. Vârât cu voia-i sa într-un război al altora, funestul actoraș de bâlci s-a lăsat furat de promisiunile bideniste și vanderlayene și i-a sfidat pe frații pravoslavnici. Afrontul n-a fost gustat deloc la Kremlin, dimpotrivă, și invazia s-a produs pe dată, spre stupoarea comunității internaționale, ignoranta ! Căci așa se întâmplă ori de câte ori mardeiașii planetari nu cad de acord asupra calibrării/ recalibrării mondiale, fiindcă despre asta e vorba în propoziție! Că nu degeaba ni se repetă întruna din „Biroul Oval” că Biden este capul răutăților… Și în încercarea de a repara greșeala cu pricina, succesorul său s-a întâlnit cu Putin în Alaska, ca să îl îmbuneze nițel pe musafir înainte de summit-ul istoric ce va consfinți o nouă împărțire a sferelor de influență. Păi, aia veche a căzut în desuetudine, nu mai corespunde actualelor pretenții ale protagoniștilor principali ai wrestling-ului transnațional. Speriat de iminenta devalorizare a dolarului în perspectiva defel îndepărtată și improbabilă a unei monede unice (să fie cumva yuanul?) a grupului BRICS (aflat în ascensiune fulminantă !), „Marele Blond” i-a întins covorul roșu mujicului și, vreo trei ore, au pus la cale soarta lumii.
Cum rezultatele întâlnirii trebuiau comunicate și victimelor târgului, francezii, germanii și englezii l-au ținut oleacă în cantonament pe sordidul rutean, având grijă să-l pudreze, să-l parfumeze și să-i croiască la repezeală un costum de gală. A, și să-l oblige să repete aidoma papagalului partitura de căință și umilință ce urma să fie susținută la picioarele șefului „națiunii indispensabile”. Sceneta s-a derulat ca la carte, zâmbete și complimente reciproce, ce dacă Ucraina va rămâne ciuntită teritorial de acum încolo ?! Important e că mulțimea de gură-cască a primit ce dorea, un nou episod din comedia ruso-americană ce se derulează de aproape un secol încoace. Măcar de l-ar fi citit pe Henry Kissinger (mentorul șefului administrației de pe Potomac, pare-se), autorul unei declarații lămuritoare în martie 2014 și anume: „Mult prea des, problema ucraineană este prezentată ca o confruntare: dacă Ucraina se alătură Estului sau Vestului. Dar dacă Ucraina vrea să supraviețuiască și să prospere, nu trebuie să fie avanpostul niciuneia dintre părți împotriva celeilalte - ar trebui să funcționeze ca o punte între ele. Rusia trebuie să accepte că încercarea de a forța Ucraina să obțină statutul de satelit și, prin urmare, de a muta din nou granițele Rusiei, ar condamna Moscova la repetarea istoriei sale de cicluri autoîmplinite de presiuni reciproce cu Europa și Statele Unite. Occidentul trebuie să înțeleagă că, pentru Rusia, Ucraina nu poate fi niciodată doar o țară străină. Istoria Rusiei a început în ceea ce se numea Rusia Kieveană. Religia rusă s-a răspândit de acolo. Ucraina face parte din Rusia de secole, iar istoriile lor s-au împletit înainte de atunci. (…)
1. Ucraina ar trebui să aibă dreptul de a-și alege liber asocierile economice și politice, inclusiv cu Europa.
2. Ucraina nu ar trebui să adere la NATO, o poziție pe care am adoptat-o acum șapte ani, când a fost discutat acest aspect ultima dată.
3. Ucraina ar trebui să fie liberă să aibă orice guvern compatibil cu voința exprimată a poporului său. Liderii ucraineni înțelepți ar opta atunci pentru o politică de reconciliere între diferitele părți ale țării lor. La nivel internațional, ar trebui să adopte o postură comparabilă cu cea a Finlandei. Această națiune (n.r. Finlanda) nu lasă nicio îndoială cu privire la independența și cooperează cu Occidentul în majoritatea domeniilor, dar evită cu grijă ostilitatea instituțională față de Rusia.
4. Anexarea Crimeii de către Rusia este incompatibilă cu regulile ordinii mondiale existente. Însă ar trebui să fie posibilă plasarea relației Crimeei cu Ucraina pe o bază mai puțin tensionată. În acest scop, Rusia ar recunoaște suveranitatea Ucrainei asupra Crimeei. Ucraina ar trebui să consolideze autonomia Crimeei în alegerile organizate în prezența observatorilor internaționali”[1].
Așadar, la mijloc ar fi o înțelegere verbală încălcată de părți privind limitele extinderii în Est a blocului euroatlantic… Mda, toate-s vechi și nouă-s toate, o ciorovăială între demoni, de unde și răul ce ni se servește cu tancul și mitraliera de la Moscova și Washington…
Cică atunci când Talleyrand a ajuns în iad, Satana l-a primit și i-a spus: „Dragă, ai făcut bine lucrurile, dar ți-ai depășit instrucțiunile!”[2]. Oare ce le-o zice rusului și americanului același patron al întunericului? Ehe, ce curios sunt ! Până atunci, „Doamne, ocrotește-ne de eliberatorii noștri și eliberează-ne de ocrotitorii noștri !”[3]
