Scriu aceste rânduri în pauza meciului Anglia-România şi nu pot să nu mă bucur de jocul românilor, care timp de 45 minute au ieftinit carnea, uleiul, mobila, chiar dacă englezii ne-au înscris un gol în ultimele secunde ale primei reprize. La un moment dat îi pierduserăm pe adversarii noştrii printre firele de iarbă ale gazonului englezesc şi dacă organizatorii nu dădeau niţel mai „tare” instalaţia de nocturnă englezii puteau fi daţi dispăruţi din joc. A urmat apoi perioada de ceaţă londonează oferită de Televizunea Română, pe care din respect faţă de dvs. n-o mai reproduc aici. Singur, rămas în ceaţă, dl Graur a încercat să nu ne mai spună poveşti, dar n-a putut să reziste prea mult, că nici n-avea de ce. Şi dacă baloanele aruncate de englezi în careul nostru creau panică în tribune printre spectatori, ai noştri le prindeau cu calm le colorau, după care începeau să se joace cu ele până când aceiaşi spectatori începeau să fluiere. Atunci, ca să nu ne supărăm gazdele prea tare, gentlemeni cum suntem le mai dădeam şi lor obiectul din când în când ca să ne antrenăm şi la deposedări, că la pase am demonstrat că stăm destul de bine. Totuşi, noi am avut şi noroc în meciul de aseară. Închipuiţi-vă numai ce ne-am fi făcut dacă englezii jucau fotbal. Asta-i treaba! N-are rost să-i plângem acum. Şi cum Ilie Dumitrescu n-a mai „inventat” nimic, după cum se aştepta comentatorul nostru – roata, focul fuseseră deja inventate – meciul s-a terminat cu rezultatul de la pauză. În rest, preţul cărnii creşte, Hagi fu schimbat la pauză, cozile la benzină cresc. Tutunaru e arestat, iar fertilitatea româncelor – conform Comisiei Naţionale de Statistică, scade brusc după 25 de ani! Viaţa, mama ei! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
