Tot căutănd pe străzile Limei cuvinte pentru jurnalul de la miezul nopţii, am întâlnit nişte oameni care se strâng aproape în fiecare zi pentru a protesta împotriva (n-o să vă vină să credeţi că mă aflu în Peru) interzicerii unui joc de întrajutorare tip "Caritas”. Interzis în majoritatea oraşelor Perului, ca şi aici la Lima, de autorităţile locale, mai rămăsese ca doar pe cale juridică să se pronunţe sentinţa. Mişcările sociale determinate de punerea sub arest a lui Juan Stoica de Peru nu au influenţat în vreun fel Curtea Supremă de Justiţie. Care, în urma deliberării de ieri, cu 12 voturi pentru şi 5 împotrivă a decis închiderea jocului de întrajutorare, lichidarea totală a acestuia. Acest act a creat, cum era de aşteptat, un lanţ de reacţii negative numai dacă ne gândim că numărul participanţilor la joc este mai mare de un milion, propunându-se imediat iniţierea de către Parlament a unui proiect de lege prin care să fie restituită depunătorilor măcar suma depusă inţial. Aşa că, nene Stoica eu, de aici din Peru, îţi spun să stai liniştit, că-ţi vine rândul şi lui matale, dar până atunci voi încerca să-ţi trimit de pe aceste meleaguri o lamă cu care să fii la greu, alături de domnul Carlos Manrique, preşedintele Caritas-ului peruan. Cu părere de rău, datorită faptului că lama respectivă se găsesşte pe hârtia unei ilustrate, sper că n-ai să ajungi prea departe. Dacă jocul "Caritas de Peru”, pe numele lui adevărat "CLAE”, a murit, se pregăteşte Caritasul de România. Şi pentru că deunăzi s-a aniversat naşterea organizaţiei "Sendrero Luminoso”, cel mai important post de televiziune de aici a difuzat un scurt istoric al acesteia, într-una din imagini fiind prezent un tip mic de statură, cu ochelari, cocârjat, nimeni altul decât Abimaef Guzman, liderul mişcării, plimbându-se prin curtea închisorii. Trăgea cu sete dintr-o ţigară, probabil ultimul fum al celebrei, nu cu mult timp în urmă, mişcări teroriste. Buenos dias!
