Când să abordez şi eu în această noapte o problemă de politică internă, să fac pe analistu’ adică, uite că parlamentarii noştri nu mă lasă. Au făcut ce au făcut domniile lor şi nu s-au lăsat până când n-au votat că „ziariştii reprezintă un subiect calificat al infracţiunii de insultă şi calomie”. Păi bine dragii noştri aleşi, aşa ne fu vorbaĂ „Alde matale”, care de doi ani încoace vă faceţi, cu ou, oţet şi imunitate parlamentară cu tot unii pe alţii, vorbiţi de calomnieĂ „Alde matale” care mâine, poimâine o să ajungeţi să muşcaţi din microfonul Parlamentului, ca să nu mai apuce alţii să „ciripească”, vorbiţi de insultăĂ
Aşa că eu o să mă descarc acu’, până când nu intră în vigoare „douăsutecinciul”, că dvs. sunteţi în stare să băgaţi în puşcărie şi ziariştii talentaţi, nu ţineţi cont. Păi dacă noi intrăm un an în închisoare, cum o să mai afle poorul, nevestele şi copiii dvs că i-aţi făcu de ocară pe Coposu şi VadimĂ Într-un an de zile o să vă uite ţara şi o să fiţi nevoiţi, când vă veţi duce în teritoriu, să scrieţi pe garduri ce se întâmplă în Parlament. Aşa că ieşiţi de prin locurile unde sărbătoriţi eveimentul, terminaţi de cântat strofa aia cu „Vine duba de la Iaşi/ Plină cu puşcăriaşi/ Jumătate sunt blatişti/ Jumătate ziarişti” şi mai revizuiţi niţel articolul 205 - ăla care prevede pentru insulta prin presă şi mijloace audio-vizuale închisoare de la 3 luni, la un an, că nu mă mai opresc din scris – uite, e 12.00 noaptea – până la 5 dimineaţa. Nu pot să închei, dragă parlamentarule, înainte de a mă duce la culcare, fără a-ţi cânta o strofă mică din cântecul Aurei Urziceanu: vocea parlamentarului (vocea întâi) – „Nu te-ndepărta/ Nu mă mai lăsa/ Singur să aştept/ Calomnia ta; vocea ziaristului (vocea a doua) – „Nu te răzgândi/ Nu mă ocoli/ Nu mai fugi/ De insulta mea”… Bună dimineaţa!
