Grevele astea din minerit ne dau tot ziarul peste cap. Construim de zor, punem dis-de-dimineaţă cap la cap comunicatele difuzate de cele două părţi principale aflate în conflict, cărămidă peste cărămidă am putea spune, însă pe la ora prânzului, ca şi-n Meşterul Manole, se dărâmă totul. Dar nu-i nimic, asta ne e meseria, cu creionul şi mistria în mână o luăm de la capăt. Începem să „ridicăm” alt zid, adică să schimbăm un sfert de ziar, însă când ţi-e lumea mai dragă - aproape de închiderea ediţiei întâi – se trezeşte şi Miron Cosma că vrea să dea şi el un lămpaş de ajutor confraţilor săi. Şi repede-repede ca să nu pierzi trenurile de provincie, mai modifici niţel gazeta, intră ziarul în rotativă, tot, treabă rost, când minerii din cupru îş măresc revendicările, deci procentele din creşterea salarială. Asta e, cititorul din provincie nu aşteaptă să mai vină o revoluţie, darămite un ziar. Nu-i nimic, pe-asta cu procentele „o băgăm” la ediţia a II-a, împăcăm şi provincia şi Bucureştiul. Aşa că te apuci uşor, pe-ndelete, să construieşti ediţia a II-a, doar ai timp berechet. Zis şi făcut, însă când să-ţi priveşti „dulcea monastire”, „pe Jiu în jos/ pe un mal frumos”, preşedintele Centralei Naţionale Confederative a Sindicatelor Miniere din România, dl. Marin Condescu, anunţă că va bloca principalele drumuri de acces în Tg. Jiu. Şi, uite aşa, sub ochii noştri, tot ce scrisesem despre grevă se destramă, se prăbuşeşte. Or, dacă mai punem la socoteală că dl Condescu e croit să asedieze oraşul dacă până astăzi la ora 9.00 nu apare la Tg. Jiu ministrul industriilor, ne dăm seama că degeaba mai construim. Aşa că trebuie neapărat să găsim o Ană, ceva, care să lege lucrurile. Şi nu ştiu de ce am eu impresia că cel sacrificat n-o să fie nimeni altcineva decât Miron Cosma al nostru. Parcă-l văd glăsuind, prins în lignit: „zidul rău mă strânge/ ţâţişoara-mi plânge…” Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
