Vinerea, de la o vreme încoace, politica românească ne dă teme pentru acasă. Mai o excludere din PL ’93, mai o suspendare din Convenţia Democratică, iată doar două evenimente care ne-au făcut să petrecem sfârşitul de săptămână nu printre sărmăluţe, vin negru, papanaş cu smântână, ci la coada tigăii unde se dau prin pesmet şi se prăjesc analizele politice. Chiar dacă unii analişti, vezi Ion Cristoiu - întâiul şi cel din urmă editorialist al României – au clasat cazul Cunescu înfierându-l cu mânie proletară pe liderul PSDR – subiectul va face să mai curgă multă cerneală pe Dâmboviţa. Bunăoară, un lider politic de pe la noi care de câteva zile face tuşa, nu că ar fi primit cartonaşul roşu de la dl Emil Constantinescu, ci din cauza unei accidentări serioase cu un ciob de sticlă, vede suspendarea PSDR-ului dintr-un unghi foarte ascuţit. Adică, dl Nicolae Manolescu, căci despre domnia sa este vorba, condamnă încercarea unora de a transforma CDR într-un „superpartid”, iar pe dl Emil Constantinescu îl suspectează de „cultul personalităţii”, exact când acestuia îi era Convenţia Democratică mai dragă. Şi ştiţi de ce îmi vne să-l cred pe dl Manolescu? Pentru că dumnealui, tăiat la picior fiind, deci rănit, de acolo de pe patul de suferinţă unde se află, altfel vede treburile politice ale ţării şi chiar viaţa. Când eşti întins în pat, cu ochii în tavan, şi te ocupi cât e ziulica de mare de lucruri cât se poate de pământeşti, răsfăţându-te pentru faptul că întârzii nelimitata micul dejun, iar prânzul îl fixezi dacă vrei şi la 12.00 noaptea, putând chiar să-ţi permiţi să întingi cu mâna într-un sos oarecare, doar nu te vede nimeni, observi, viaţa politică din România cu ochii cetăţeanului de rând, de îţi vine să dai de pământ cu aleşii naţiei să nu se vadă. Uite de-asta îi dau dreptate dlui Manolescu. Până una-alta, prima frunză din coroana Convenţiei Democratice, vezi PSDR-ul, a căzut. Şi n-a venit decât toamna. Să vedeţi ce-o să fie când o veni dl Coposu! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
