Povestea unui român emigrat in Australia, îndrăgostit iremediabil de literatura română, dar mai ales de poezie, care vrea să impună versurile marilor noștri poeți în marea literatură a lumii. Antologiile sale de poezie, scoase în ediții bilingve, au început deja să fie apreciate de presa și cercurile academice australiene. Daniel Ioniță s-a născut în București, în anul 1960. Pe când avea 20 de ani, în anul 1980, părinții, împreună cu sora sa, au plecat într-o excursie în Austria și nu s-au mai întors. La scurt timp, el, împreună cu soția, au reîntregit familia. A locuit un an în Austria, apoi a emigrat în Noua Zeelandă, în 1981. A devenit cetățean neozeelandez, a lucrat ca laborant în domeniul biochimiei clinice, iar în 1989 emigrează în Australia, unde trăiește și astăzi. Aici predă la facultate, ca profesor universitar la Facultatea de Științe Economice a Universității Tehnologice din Sydney, este consultantul unei organizații, dar sufletul și pasiunea sa gravitează necondiționat în jurul poeziei. A scris articole de jurnalism și ceva proză, dar poezia este cea care îl definește. A început prin a face o antologie de poezie românească în limba engleză, prima antologie care plimbă istoria poeziei românești în limba engleză, de la Alecsandri și Eminescu, până la Labiș, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Adrian Păunescu etc., tradusă de el însuși. Însă mai devreme de asta firavul început a fost atunci când fiica sa cea mare și-a dorit să citească literatură română. Aceasta, chiar dacă vorbea fluent românește, nu înțelegea până la capăt sensul metaforelor și licențelor poetice ascunse în versuri. A tradus inițial „Fecioarele despletite”, de Hortensia Papadat Bengescu, “Hanul Ancuței”, al lui Sadoveanu și “Moara cu noroc”, a lui Slavici. Apoi s-a îndreptat spre poezie. În urmă cu 10 ani, când a început campania de căutare de literatură română pentru copiii săi, a găsit câteva traduceri bune, multe mediocre și foarte multe submediocre. Și-a încercat mâna și-a tradus chiar el 3-4 poezii. Văzând că-i iese treaba, cu un set de 20 de poezii traduse, a contactat Editura Minerva cu gândul de a publica un volum bilingv român-englez. Editur a acceptat. De aici încolo începe aventura sa culturală. “Deși predau în domeniul de business, doctoratul meu este în literatură. Ca atare am făcut un studiu comparativ de traducere a poeților de diferite limbi în limba engleză. A trebuit să studiez poezia spaniolă, italiană, rusească, nemțească, franțuzească, tradusă în limba engleză și să văd cum arată poezia românească pe care am tradus-o eu. Cum să vă spun? Știu că sunt român, că sunt subiectiv ca atare și că am propriile tendințe de a aprecia. Dar pentru doctorat a trebuit să fac o analiză foarte dură și foarte onestă, fiindcă altfel lucrarea mea nu avea valoare. Atunci am constatat că poezia noastră nu este cu nimic mai prejos față de marea poezie a lumii și am considerat că este de datoria mea, ca român, să reprezint poezia românească în limba engleză. Pentru că vrem, nu vrem, engleza este limba internațională cea mai vorbită. De aceea, audiența la care mă gândesc, când traduc poezie, nu este atât diaspora românească, cât americanul, englezul, vorbitorul nativ de engleză din Australia, Noua Zeelandă, sau nemții și scandinavii care vorbesc limba engleză. Până acum am scos trei volume. Primul este , o Antologie de poezie română modernă, în ediție bilingvă, care cuprinde 55 de poeți, 75-80 de poezii, din toată istoria poeziei românești. Am ales acest titlu ca un fel de testament al meu, care să reprezinte poezia românească în literatura universală. Apoi am editat un volum cu poezie proprie , tot bilingv, tot la Editura Minerva, care a apărut în 2013. A urmat ediția a II-a la , unde am ajuns de la 250 de pagini la 420 de pagini, cu 92 de poeți și 125 de poezii. Deja presa australiană și cercurile academice au început să le aprecieze. În momentul de față am în lucru un volum de poezie și unul de proză, urmând ca în 2017 să scot ediția a III-a a volumului , care va mai conține încă 35 de poeți, ajungându-se așadar la editarea poeziilor a 125-130 de poeți. Apoi voi sista lucrarea timp de 10 ani, pentru ca alte generații să se adauge la scara valorică a poeziei românești”, încheie domnul Daniel Ioniță, cel care, agățat printre stelele poeziei noastre, dorește să le strămute de pe cerul îngust al ţării în marea constelație a literaturii universale
