În ultimele zile, atât Rusia, cât și Ucraina și-au exprimat sprijinul pentru reluarea negocierilor privind un eventual acord de pace. Deși lipsite de detalii, acestea sunt semnale promițătoare. Dar acest lucru poate fi valabil doar dacă Bruxelles și Kiev sunt pregătite să facă o ofertă comună bazată pe condiții rezonabile. Acest lucru ar putea încuraja Rusia să renunțe la condițiile sale nerezonabile. Unul dintre motivele intransigenței Moscovei este convingerea că guvernele europene nu sunt interesate de un acord de pace și vor face tot posibilul pentru a-l bloca, conform Unherd.
Multă vreme, susținătorii occidentali ai unui război fără sfârșit s-au bazat pe mituri privind victoria Ucrainei. Acest lucru nu mai este posibil. Așa cum a declarat deputatul ucrainean din opoziție Oleksiy Honcharenko, țara sa nu numai că „pierde războiul”, dar nici măcar nu dispune de fondurile necesare „pentru a asigura funcționarea țării”.
Campania aeriană a Rusiei împotriva infrastructurii energetice și de transport a Ucrainei nu numai că devastează industria națională, dar subminează și orice șansă pe care Ucraina ar putea-o avea de a adera în cele din urmă la Uniunea Europeană — lucru cu care Moscova a fost de acord în principiu.
Dar există și costurile financiare pe care țările europene trebuie să le ia în considerare. Banca Mondială estimează costul reconstrucției Ucrainei la 588 de miliarde de dolari. Dacă războiul continuă, până în primăvara viitoare suma va fi și mai mare. Având în vedere constrângerile bugetare acute și tot mai mari, precum și nemulțumirea publică, pot țările europene să garanteze cu adevărat că vor reuși să strângă sume de această mărime? Acest lucru este puțin probabil, mai ales că favorita la câștigarea alegerilor prezidențiale din Franța de vara viitoare, Marine Le Pen, a declarat deja că, dacă va fi aleasă, va pune capăt contribuției Franței.
Nu va exista pacea „dreaptă” cerută de guvernele occidentale — dar acesta a fost întotdeauna un ideal realist. În schimb, obiectivul ar trebui să fie păstrarea celei mai mari părți a Ucrainei ca stat independent, cu o cale viabilă de aderare la UE și cu capacitatea de a descuraja orice viitor atac rus. Dacă o soluție poate realiza acest lucru, atunci ea ar trebui privită nu ca o înfrângere a Ucrainei, ci ca o victorie.
Însă, pentru ca orice acord să poată fi încheiat, Ucrainei trebuie să i se refuze aderarea la NATO și să i se ofere motive reale să spere la aderarea la UE. În acest sens, trebuie reținut faptul că dorința Rusiei de a bloca aderarea Ucrainei la NATO nu este nejustificată.
La sfârșitul Războiului Rece, Gorbaciov a primit promisiuni verbale din partea liderilor occidentali că NATO nu se va extinde spre est. În 1991, Rusia a recunoscut declarația de independență și integritatea teritorială a Ucrainei, dar în contextul unei mențiuni din declarația ucraineană conform căreia Ucraina „își declară solemn intenția de a deveni un stat permanent neutru, care nu participă la blocuri militare”, iar acest principiu a fost încorporat în Constituția ucraineană, unde a rămas până în 2014. Deși guvernele occidentale pot acuza pe bună dreptate Rusia de un război de agresiune, Rusia poate, la rândul său, să acuze NATO de încălcarea atât a unei promisiuni solemne, cât și a unei clauze-cheie din Constituția Ucrainei.
Acceptarea de către Ucraina a pierderii teritoriului aflat sub ocupație rusă este esențială pentru ca războiul să ia sfârșit. Mult mai bine ar fi fost punerea în aplicare a acordului de la Minsk 2, prin care Kievul trebuia să garanteze autonomia regiunii Donbas în cadrul Ucrainei. Însă parlamentul ucrainean a refuzat în repetate rânduri să facă acest lucru, iar Occidentul nu a reușit să-l preseze în acest sens. Ucraina va trebui, de asemenea, să garanteze limbii ruse statutul oficial de limbă minoritară pe teritoriul său, similar celui de care se bucură, de exemplu, limba suedeză în Finlanda. Acest lucru ar fi pe deplin în conformitate cu regulile și normele UE.
Toate acestea vor fi extrem de dureroase pentru Ucraina și pentru susținătorii țării din Occident. Dar aceștia ar trebui să se întrebe dacă termenii unei posibile soluționări nu vor fi chiar mai nefavorabili pentru Ucraina peste șase luni. Iar după încă un an de război, economia ucraineană ar putea fi complet distrusă. Oare a împinge Ucraina spre o probabilă distrugere este într-adevăr ceea ce ar trebui să facă prietenii adevărați?
