La o săptămână după cel mai violent val de tulburări din ultimii ani, Parisul are interdicție de circulație noaptea, Marsilia și Lyonul au interzis orice manifestație, iar 70.000 de polițiști și jandarmi sunt pe străzi. Un studiu arată că 57% dintre francezi consideră violența militantă „necesară” ca să fie auziți, conform Unherd.
Sâmbătă, 24 octombrie 2026, Franța intră în „actul al doilea” al revoltei sociale sub cel mai sever regim de ordine publică din ultimii ani. Străzile sunt pline de forțe de elită, transportul public e oprit într-un oraș de aproape un milion de locuitori, iar muzeele Luvru, Orsay și Picasso sunt închise. Președintele Emmanuel Macron le-a cerut practic francezilor să nu iasă în stradă. Cu doar șase luni înainte de alegerile prezidențiale, miza nu mai e doar ordinea publică, ci cine va prelua Republica după el.
În dimineața acestei zile, publicația britanică UnHerd a publicat analiza Susannei Mundschenk, cofondatoare și directoare a centrului de analiză Eurointelligence. Titlul sună ca o prevestire: „Represiunea lui Macron împotriva revoltelor va alimenta noi tulburări”.
Ce s-a întâmplat pe 17 octombrie
Totul a pornit de la scumpiri. Sâmbătă, 17 octombrie, după săptămâni de proteste studențești, aproximativ 550.000 de oameni au mărșăluit în marile orașe ale Franței. Au protestat împotriva prețului carburanților, a costului vieții și a condițiilor din școli. Marșurile au fost susținute de sindicate, de „vestele galbene” și de organizațiile studențești și au fost în mare parte pașnice. Pe margini însă, Franța a ars.
Grupuri de tineri mascați s-au bătut cu forțele de ordine, au jefuit magazine și au incendiat mașini. Potrivit unui bilanț al guvernului citat de Euronews, aproximativ 3.000 de magazine au fost jefuite sau vandalizate.
- La Marsilia, peste 500 de afaceri au fost avariate.
- La Lyon a fost incendiat biroul de turism.
- La Limoges, turnul cu ceas și o parte din acoperișul primăriei au luat foc și s-au prăbușit. Doi suspecți, unul în jur de 30 de ani și unul de 66 de ani, au fost arestați preventiv. Primul e cercetat pentru tentativă de omor asupra polițiștilor aflați în clădire.
- La Paris, Piața Republicii a fost devastată.
Guvernul a recunoscut că poliția a pierdut controlul. Ministrul Justiției, Gérald Darmanin, a declarat pentru postul LCI: „Au fost 2.700 de persoane reținute de poliție de sâmbătă încoace în legătură cu aceste revolte și jafuri.” Peste 1.000 au ajuns deja în fața judecătorilor, iar 217 au fost trimise la închisoare prin procese în regim de urgență. Potrivit Le Figaro, Darmanin a mai spus că jumătate dintre cei reținuți nu aveau cazier.
Pumnul de fier
Joi, 22 octombrie, după o ședință cu serviciile de informații și cu miniștrii, Macron a anunțat linia dură: „Recomandarea generală este să nu existe manifestații. Cei care vor totuși să manifesteze, atunci când sunt organizații sindicale, vor primi trasee alternative propuse de prefecți. Când nu sunt organizații sindicale, oriunde va fi posibil, manifestațiile vor fi interzise.” Președintele a acuzat „acte politice și chiar sediționiste, organizate de grupuri de extremă stânga care urmăresc să doboare Republica”. Apoi a spus: „Prioritatea este revenirea la calm.”
Premierul Sébastien Lecornu a promis o desfășurare „masivă” de forțe. În ajunul noii zile de mobilizare, el a avertizat că „nivelul de amenințare rămâne ridicat”, din cauza „extremei stângi” și a „delincvenței”. Un oficial al Ministerului de Interne, Jean-Didier Berger, a anunțat că vor fi cu 20% mai mulți polițiști decât în weekendul trecut. Potrivit Euronews, sunt mobilizați 70.000 de polițiști și jandarmi, alături de militari și de unitățile de elită.
Harta interdicțiilor arată ca o hartă de război:
- La Paris, ministrul de Interne Laurent Nuñez și premierul Lecornu au interzis circulația între orele 23:00 și 06:00 în zona Pieței Republicii și în cartierul comercial Les Halles, până luni.
- La Marsilia sunt interzise toate protestele, transportul public e suspendat, iar interdicția de circulație pe timp de noapte, aplicată până acum doar minorilor, a fost extinsă la toată populația, între orele 23:00 și 05:00.
- Lyonul a interzis toate manifestațiile.
- Măsuri asemănătoare au fost anunțate la Nisa, Toulon, Rouen și Grenoble. La Bordeaux și Lille au funcționat toată săptămâna interdicții parțiale.
Prima fisură a apărut deja. Potrivit agenției AP, un tribunal administrativ a anulat interdicția impusă de poliție unui protest de joi, la Paris, după contestația organizatorilor. Sâmbătă, prefectura a mutat în ultima clipă marșul sindical din centrul orașului, de pe traseul Bastilia–Nation, la periferie, între Poarta Italiei și Poarta Vincennes. Stânga a reacționat furioasă, iar sindicatele s-au resemnat.
Teza care ar trebui să-l neliniștească pe Macron
Mundschenk recunoaște că „menținerea ordinii publice este una dintre funcțiile principale ale statului”. Avertismentul ei e însă direct: strategia de fermitate „poate ține protestatarii moderați departe de străzi”, dar „îi va mobiliza și pe cei care caută confruntarea și văd violența ca pe un mijloc legitim de acțiune împotriva unui stat falimentar”.
Analista descrie o Franță ruptă în două lumi care nu mai comunică: „cei care simt că Republica și instituțiile ei îi atacă și cei care simt că Republica este atacată”. Concluzia ei e sumbră: „Ar putea declanșa un cerc vicios: cu cât statul își mărește arsenalul, cu atât extremiștii ar putea riposta mai puternic, iar statul ar părea tot mai neputincios.”
Cifrele invocate sunt alarmante. Potrivit celui mai recent barometru al institutului ObSoCo, citat de autoare, aproximativ 57% dintre francezi cred că acțiunile militante violente sunt necesare ca să se facă auziți. Un sondaj Elabe arată că 91% dintre francezi condamnă violențele și jafurile de sâmbăta trecută, iar doar 24% spun că le înțeleg. Proporția urcă însă la 39% între cei de 25–34 de ani și la 51% între cei de 18–24 de ani. Cu alte cuvinte, jumătate dintre tinerii Franței înțeleg revolta violentă. Totuși, Mundschenk consideră „prematură” vorbăria despre un „război civil embrionar”, expresia lansată de filosoful Pierre-Henri Tavoillot.
Câștigătoarea tăcută: Marine Le Pen
„Din punct de vedere politic, Marine Le Pen pare să profite”, scrie analista. Chiar azi, Reunirea Națională își ține congresul la Orléans, unde Jordan Bardella urmează să fie reales președinte al partidului, înaintea marii adunări electorale a lui Le Pen de duminică. Autoritățile se așteaptă la o contramanifestație de 20.000–30.000 de oameni, dintre care 2.000–3.000 de militanți radicali. Le Pen a refuzat să anuleze sau să mute evenimentul.
Încă de duminică, 18 octombrie, Le Pen s-a adresat națiunii printr-un mesaj video cu aer prezidențial. În el l-a acuzat pe Jean-Luc Mélenchon pentru apropiații săi care, în cuvintele ei, „caută să arunce țara în haos”. Partidul lui Mélenchon, Franța Nesupusă, a cerut manifestații pașnice, în timp ce guvernul îl acuză că a pus paie pe foc. La Orléans, stânga s-a unit într-o contramanifestație, de la socialistul Olivier Faure la Sophie Binet, liderul sindicatului CGT.
Scenariul de coșmar descris de Mundschenk este un al doilea tur Le Pen–Mélenchon, „o capcană pentru toți alegătorii care prețuiesc ordinea”. Dacă votează cu Le Pen, riscă „mai multe revolte din partea stângii”. Alegerile sunt programate pe 18 aprilie și 1 mai 2027.
Nu e prima oară
Franța are o memorie lungă a străzii.
- În noiembrie 2018, „vestele galbene” au pornit tot de la prețul carburanților și au ținut țara în șah luni întregi.
- În iunie 2023, uciderea tânărului Nahel, de 17 ani, de către un polițist, la Nanterre, a declanșat nopți de revolte în toată țara, cu mii de arestări.
- În același an, reforma pensiilor, impusă fără vot în parlament, a scos milioane de oameni în stradă.
- Pe 10 septembrie 2025, mișcarea „Să blocăm totul” a încercat să paralizeze țara.
De fiecare dată, statul a răspuns cu mai multă poliție. Și de fiecare dată, furia s-a întors.
